Având în vedere că tăticii nu prea au timp de citit, acest articol va fi scurt. „Tatăl este cel mai bun pedagog”, iată ideea principală pe care trebuie să şi-o însuşească fiecare tată.
La această concluzie pot ajunge multe mămici, dacă urmăresc relaţiile şi comunicarea dintre tată şi micuţul lui. Chiar de la naştere, copilul percepe mama ca pe un tot întreg cu sine, ca pe un „instrument” care îi satisface necesităţile. Mama îi dă de mâncare, mama îl culcă în pat, mama vine fuguţa la prima lui chemare, mama este mereu acasă. În schimb tata… tata este cu totul altceva. Tata este omul aşteptat cu nerăbdare, tata este obiectul atenţiei, pentru că apare acasă seara după serviciu şi nu se află mereu în câmpul vizual al micuţului. Tocmai de aceea micuţul acordă tatălui o cu totul altă atenţie. Tatăl este mereu observat, urmărit, ascultat, tata… este interesant! Acesta nu înseamnă că mama nu este interesantă, însă micuţii îi percep diferit pe părinţi. Această particularitate de percepţie poate fi folosită cu succes în scopuri educaționale.
În primul rând tata are un pic alt tip de gândire în comparaţie cu mama. Nici mai bun, nici mai rău, pur şi simplu altul, de aceea unele şi aceleaşi lucruri mama şi tata le pot explica micuţului prin metode diferite, obţinând diferite structuri logice. Şi chiar dacă mamei i se pare că tata explică printr-o metodă incorectă, copilul trebuie să audă şi să vadă ambele explicaţii. Şi, să nu le fie cu supărare mămicilor, deseori metoda tatei este percepută mai bine de către micuţi.
În al doilea rând, ţinând cont de faptul că tata este obiectul unei atenţii sporite, el este ascultat cu mai mult interes. Iar aceasta înseamnă că există mai multe şanse ca micuţul să reţină noile informaţii.
Aşadar, dragi tătici, acum puteţi avea o influenţă deosebită asupra formării metodelor de gândire şi raţionalizare a copilului. Iar de metodele de obţinere şi interpretare a noilor informaţii va depinde modul în care copilul va soluţiona în viitor problemele globale ale vieţii sale de adult. De aceea încercaţi în fiecare zi să alocaţi timp, oricât de puţin, pentru copil. Timpul petrecut cu tata nu înseamnă aflarea ambilor în aceeaşi cameră, ci acţiunile orientate ale părintelui spre a-l învăţa ceva pe copil, spre a-i dezvolta anumite abilităţi, fie că este vorba de lego, construirea diverselor obiecte, învăţarea literelor şi cifrelor, desenul etc.
Sarcina mămicilor este să le sugereze tăticilor ce ar putea face aceştia împreună cu micuţii. Ce îl pot învăţa pe copil la vârsta respectivă. Căci că tăticii nu au timp pentru căutarea acestor informaţii, tăticii lucrează, tăticii obosesc. Totodată, taţii îşi doresc şi ei să petreacă timp cu copilul, doar că nu ştiu întotdeauna cu ce să se ocupe.
Tătici, reţineţi că la această vârstă micuţii vor sorbi fiecare cuvânt al dumneavoastră! Nu pierdeţi acest timp preţios! Iar răsplata va fi dată de rezultatele pe care le va obţine copilul după lecţiile dumneavoastră.
