Maternitatea în lume: obiceiuri în sarcină, naștere, lăuzie și alegerea numelui

Maternitatea, începând cu sarcina și până la reîntoarcerea mamei în câmpul muncii, diferită de la o cultură, respectiv țară, la alta. Iată câteva obiceiuri, mituri, practici legate de sarcină, naștere și perioadă postpartum din mai multe zone și culturi ale lumii.

Maternitatea în lume – informații generale:

În fiecare zi se nasc 353 000 de bebeluși în lume, conform statisticilor UNICEF. Sarcina și aducerea pe lume a unui copil sunt experiențe unice pentru fiecare femeie și, în același timp, universale. Obiceiurile, miturile, practicile și modul în care sunt văzute sarcina, nașterea, perioada de recuperare a mamei diferă mult de la o cultură sau regiune georgrafică la alta.

Există diferențe și în modul în care, în aceeași cultură, sunt privite viitoarea mamă versus proaspăta mamă. De exemplu, în state precum China sau Nepal, se acordă o importanță mult mai mare mamei după ce naște.

Deseori în zonele rurale, în special din țările în curs de dezvoltare, tradițiile și miturile sunt mai bine înrădăcinate decât în țările occidentale.

Sarcina în diferite țări și culturi:

Obiceiuri legate de aflarea sexului copilului

Cu ajutorul ecografiei, sexul copilui se poate afla relativ repede. Însă persistă încă o serie de mituri și obiceiuri legate de cum poți să afli dacă bebelușul așteptat este fetiță sau băiat.

În Bangladesh se spune că modul în care arată pielea mamei indică genul copilului. Dacă pielea arată bine și e strălucitoare, înseamnă că va fi o fetiță, iar dacă mama are cearcăne, va avea un băiat.

În Turcia, se spune că dacă mamei îi este poftă de dulciuri va avea un baiat, iar dacă are pofte de alimente sărate, va avea o fată.

În România tradiția este exact invers. Pofta de dulce sugerează o fată, iar de sărat – un băiat.

Baby shower

În cultura vestică, există obiceiul ca în ultima perioadă a sarcinii, să se organizeze o petrecere. Prietenele apropiate mamei sărbătoresc alături de ea venirea pe lume a bebelușului și îi aduc daruri acestuia.

În Guyana, baby shower-ul se organizează după naștere, în ziua când copilul împlinește 9 zile de viață. Invitații aduc cadouri, printre care și brățări de aur pentru copil, indiferent dacă e băiat sau fată. Una dintre tradiții este ca placenta, care a fost păstrată într-un recipient, să fie arsă, simbolizând separarea copilului de mamă.

Poftele și interdicțiile alimentare în sarcină

În China, femeile însărcinate evită să mănânce crab. Tradiția lor spune că acesta ar putea provoca un avort spontan în primul trimestru de sarcină. Până recent, viitoarele mame erau încurajate să mănânce foarte mult în sarcină, fapt care ducea deseori la luarea în greutate considerabil. În ultimii ani, medicii sfătuiesc femeile însărcinate să fie atente la alimentație.

În unele țări (Cipru, România) se consideră că dacă mamei îi este poftă de un aliment și nu îl mănâncă, forma acelui aliment va apărea ca un semn din naștere pe pielea copilului.

În unele zone din SUA se evită consumul de ardei iuți în sarcină, pentru că există superstiția că ardeii ar putea induce travaliul.

Alte aspecte interesante:

• Anunțarea veștii despre sarcină. În Olanda există o tradiție ca viitorii părinți să așeze la un geam o barză împăiată, cu spatele către stradă și capul în interior. Pentru trecători, pare că barza care aduce bebelușul l-a „livrat” pe fereastră. De asemenea, viitorii părinți își servesc invitații cu biscuiți tradiționali, colorați în roz sau bleu, în funcție de sexul copilului.
   
• În sistemul medical de îngrijire prenatală din Germania, încă din 1968 a fost introdus „Mutterpass”. Este vorba despre un carnet pe care viitoarea mamă îl primește la prima consultație prenatală și în care sunt notate toate informațiile de la fiecare vizită la medic în sarcină.
   
• În Finlanda, încă din 1930, proaspetele mame primesc un pachet cu obiecte folositoare pentru copil. Acesta include scutece, haine, lenjerie, un kit de prim ajutor, toate într-o cutie care poate fi folosită și ca pătuț pentru bebeluș.

Nașterea în diferite țări și culturi:

Dintre țările occidentale, Olanda are procentul cel mai mare de nașteri realizate acasă (20% din totalul nașterilor). Olandezii văd nașterea ca pe o parte naturală a vieții, spre deosebire de tendința de a o medicaliza foarte mult, cum se întâmplă în alte state occidentale.

În India, era frecvent obiceiul ca femeile care urmau să nască să meargă la familia de origine. Aici erau îngrijite de mame și celelalte rude apropiate. Viitorii tați nu erau prezenți la naștere și își vedeau soțiile și copiii abia după eveniment. În zonele urbane această tradiție se schimbă. Iar partenerii încep să se implice mai mult alături de viitoarele mame.

În partea de sud a Coastei de Fildeș, viitoarele mame merg acasă la mamelor lor pentru a naște și rămân acolo încă o lună pentru a se odihni și a se reface.

În Japonia, tendința e ca femeile să nască fără epidurală. Există concepția inspirată din budism conform căreia durerile nașterii sunt un test care le pregătește pentru provocările maternității.

Perioada postpartum (lăuzia) în diferite țări și culturi:

Unele studii au arătat că există o diferență privind tulburările postpartum între statele occidentale și cele considerate din lumea a treia, unde depresia postpartum, tristețea postnatală sau „baby blues” sunt aproape inexistente. O explicație posibilă este considerată grija pe care aceste societăți o au pentru proaspetele mame. De exemplu, perioada postpartum este o perioadă diferită de viața normală, în care mamele sunt considerate vulnerabile. Pentru că ele trebuie să se recupereze, activitățile lor sunt limitate, se odihnesc, se îngrijesc de copil și își recapătă forțele după naștere.

În cultura occidentală, noile mame resimt deseori presiunea de a primi vizite în scurt timp după ce au revenit de la maternitate, de la familie sau prieteni care vor să cunoască bebelușul.

Recuperarea postpartum:

Această perioadă se numește „La Quarentina” (carantină) în țările latine, fiind o perioadă de 40 de zile, în care noile mame se dedică exclusiv alăptării și îngrijirii proprii și a copilului, iar bunicile sunt cele care aduc mâncare sau se ocupă de alte activități casnice. De asemenea, recuperarea mamelor include și abstinența de la sex, activitățile fizice și consumul de mâncare picantă.

În Japonia, tradiția este ca proaspăta mamă să petreacă primele săptămâni după naștere în casa părinților săi, alături de bebeluș, și să se refacă, stând în pat. În acest timp, ceilalți membri ai familiei se ocupă de activitățile casnice.

În Coreea de Sud, există centre speciale de îngrijire postpartum, unde mamele care doresc pot sta o perioadă împreună cu bebelușii. În aceste centre ele beneficiază de servicii oferite de asistente medicale, nutriționiști și chiar specialiști în îngrijirea pielii.

În Brazilia există un obicei ca noua mamă să dăruiască cadouri persoanelor care o vizitează.

Obiceiuri după naștere:

În cultura Punjabi, în zonele rurale din Mexic, Guatemala sau Yucatan are loc o ceremonie de „ieșire”, în care proaspăta mamă trece printr-o serie de ritualuri, precum îmbăieri, spălarea părului, masaje și alte forme de îngrijire. În Punjab, în primele 5 zile după naștere, mamele și copiii stau doar cu femeile din familie și cu moașa, iar după ceremonie, se întorc la familia soțului.

În Nigeria, prima baie a nou-născutului este foarte importantă, se numeste „Omugwo” și se realizează de către bunica, iar dacă ea nu este, o mătușă sau o prietenă apropiată îi va lua locul.

În Turcia, proaspetele mame beau „lohusa serbeti”, adică „serbet postpartum”, o băutură de culoare roșie, care conține apă, zahăr, scorțișoară, usturoi și colorant alimentar. Această băutură tradițională se presupune că ajută alăptarea, dar este și o formă de a sărbători venirea pe lume a bebelușului, pe care proaspăta mamă o bea încă din spital.

Alegerea numelui – tradiții și obiceiuri:

În China, se obișnuiește ca în alegerea numelui copilului să se țină cont de cele 5 elemente: apă, foc, pământ, aur și lemn. Tradiția spune că în funcție de data nașterii, copilul va fi mai influențat de anumite elemente din cele cinci. Iar pentru a compensa, părinții aleg nume ale căror litere chinezești au caracteristicile elementelor care lipsesc.

În Elveția se obișnuiește să nu se spună numele viitorului copil decât după ce se naște, pentru a nu aduce ghinion.

În Suedia copiii primesc două sau trei prenume.

În Germania, părinții trebuie să aleagă dintr-o listă de nume aprobate de stat. Dacă vor un alt nume decât cele din lista, ei trebuie să aducă o explicație solidă pentru care statul ar trebui să facă o excepție. Nu se acceptă nume de obiecte date copiilor, nume din care nu este evident sexul copilului sau nume care ar putea afecta negativ copiii.