De ce ar trebui să mănânci mai des sfeclă roșie dacă ești însărcinată?

Sfecla roșie este o adevărată minune pentru sănătatea copiilor, încă din timpul vieții intrauterine, afirmă nutriționiștii. Această legumă se numără printre puținele alimente-medicament recomandate femeilor însărcinate, substanțele sale active protejând bebelușul în pântecele mamei.

Sfecla roșie conține o mulțime de substanțe nutritive foarte bune pentru tratarea sau prevenirea diverselor boli. Printre cele mai importante se numără acidul folic (vitamina B9) atât de necesar dezvoltării armonioase a bebelușului. Chiar și femeile ce doresc să rămână însărcinate sunt sfătuite să consume cât mai multă sfeclă roșie, datorită creșterii gradului de fertilitate de către aceeași vitamina B9. Sfecla roșie conține și mult potasiu, ce ajută reglarea tensiunii arteriale și protejează inima. Alte minerale conținute: magneziu, fier, cupru, mangan, iod și zinc.

În sfecla roșie se găsește o combinație unică de sodiu și calciu (10:1), care are rolul de a dizolva calciul în exces. Vitaminele sunt și ele prezente într-o gamă variată și bogată, având efecte în îmbunătățirea metabolismului, combaterea anemiei și detoxifierea ficatului prin dizolvarea grăsimilor. Efectul de energizare și remineralizare a organismului este dat de vitaminele A, B, C și E.

Când poți introduce sfecla roșie în alimentația copilului?

Fiind o plantă rădăcinoasă, cei mai mulți medici recomandă introducerea ei în alimentație în jurul vârstei de 7 luni. Principala temere este legată de eventualele substanțe nesănătoase de genul nitraților, pe care le poate conține.
Însă, dacă aveți o sursă de încredere care vă poate furniza sfecla roșie, eventual bunica sau bunicul, puteți încercă să o prezentați bebelușului chiar de la 6 luni.

Cu toate astea, recomandarea este să discutați și cu medicul pediatru despre momentul introducerii sfeclei roșii în alimentația copilului vostru.

Cum poți prepara sfecla roșie pentru alimentația copilului

Foarte puține persoane îi agreează gustul în stare crudă, așa încât, de obicei, nu este consumată singură ci este asociată în salatele de crudități cu alte rădăcinoase, cum ar fi morcovul, țelina, pătrunjelul, sau cu salata verde ori varza roșie. Substanța care dă culoarea roșu-sângerie sfeclei se numește betalaină, iar de prezența ei se leagă mai toate proprietățile antitumorale și antioxidante ale acestei legume. Însă betalaina este destul de sensibilă la fierbere și extrem de sensibilă la coacere.

Ca atare, sfecla roșie nu va fi consumata coaptă, ci doar fiarta, și nu oricum, ci doar în coajă, și doar până se înmoaie (se verifică prin împungere cu o furculiță). De asemenea, sucului de sfeclă roșie i-a fost atribuit de către terapeutul naturist austriac Rudolf Breuss rolul de a fi unul din cele mai puternice remedii în tratarea cancerului și a leucemiei. Sucul de sfeclă roșie scade presiunea arterială și are efect antifebril în cazul unei viroze.

Consumând acest suc, metabolismul organismului se îmbunătățește, iar ficatul este ajutat să funcționeze mai bine. Pentru a face un suc delicios celor mici, puteți adăuga în storcătorul de fructe pe lângă sfeclă și câțiva morcovi. Copiilor slăbiți, anemici sau care nu au poftă de mâncare le poate fi prescrisă o cură cu acest suc, fiind recomandat a fi băut cu lingurița, pentru a avea efecte mai puternice.

Ce e bine de știut despre sfecla roșie?

Dacă păstrați codițele sfeclei, aceasta își va menține mai mult timp gustul și culoarea, putând fi păstrată în lada de legume a frigiderului până la două săptămâni. Cu cât sfecla este mai mică, cu atât este mai dulce. La aproximativ 15% dintre cei care consumă sfecla roșie, urina capătă o culoare roșie, fenomen denumit beturie. Acest lucru nu arată vreo afecțiune sau intoxicație, ci doar o incapacitate parțială a organismului de a asimila anumiți nutrienți din sfeclă.

Așa că nu vă alarmați dacă scutecul copilului devine mai roșiatic când este udat. Același lucru se poate întâmpla și cu culoarea scaunului. La doze mari de suc de sfeclă roșie sau la sucul de sfeclă consumat simplu, fără suc de morcov, pot apărea stări de greață.