Ce se întâmplă cu fătul când mama este diagnosticată cu hipotiroidism

Hipotiroidia este o afecțiune endocrină caracterizată prin scaderea sintezei de hormoni tiroidieni. În timpul sarcinii, dezvoltarea și maturizarea normală a creierului bebelușului este determinată, în mare parte, de funcționarea normală a acestora. Absența congenitală a tiroidei (copii se nasc fără tiroidă) determină întârzieri esențiale în creșterea și dezvoltarea neurologică, tocmai de aceea rolul hormonilor tiroidieni încă din viața intrauterină, este determinant. Iată de ce este foarte important să vorbim despre modul în care hipotiroidia mamei poate afecta dezvoltarea intrauterină a bebelușului.

Ce trebuie să știe femeile însărcinate

Studiile clinice au demonstrat rolul crucial al hormonilor tiroidieni în dezvoltarea și maturizarea normală a creierului.

Tiroida fătului începe să producă proprii hormoni tiroidieni abia din săptămânile 10-12, ceea ce înseamnă că în primul trimestru necesarul de hormoni tiroidieni al bebelușului este acoperit aproape în exclusivitate de către mamă. Abia din trimestrul al doilea tiroida fătului începe să sintetizeze proprii hormoni, insuficient însă până în trimestrul al treilea, astfel că mama continuă să asigure concentrațiile necesare.

 „Este indicată urmărirea funcției tiroidiene înainte de concepție și în perioada prenatală în cazul femeilor la care se evidențiază gușa, cu antecedente familiale de afecțiuni tiroidiene, cu istoric personal de hipertiroidism, hipotiroidism, tiroidita postpartum sau boli atoimune, cu titru crescut de ATPO (anticorpi antiperoxidază) sau cu diabet zaharat de tip 1.”, susține Dr. Camelia Valentina Cimpoeșu, medic endocrinolog.

Consecințele hipotiroidiei materne asupra bebelușului

Hipertiroidismul în sarcină poate cauza boala Graves-Basedow, adenom toxic tiroidian, gușa polinoduară toxică sau hipertiroidism gestațional (hiperemisis gravidarum). Hipotiroidia maternă se asociază frecvent cu un grad de retard mental al copilului, direct proporțional cu nivelul deficitului din timpul sarcinii. Studiile arată că acești copii pot pierde aproximativ 7-8 puncte de IQ.

Important este că exact din momentul în care o femeie decide că dorește o sarcină, ar fi bine să exploreze funcția tiroidiană, astfel încât dacă e necesar, tratamentul să fie început cât mai precoce. Cu atât mai mult cu cât nu rareori problemele tiroidiene și în special cele autoimune pot întârzia momentul mult așteptat prin disfuncție ovulatorie.

Cum se poate trata?

Hipotiroidismul la gravide trebuie tratat cu substituenți hormonali, cu mențiunea faptului că necesarul de hormoni poate să crească începând cu săptămâna a 8-a de sarcină. Medicația indicată în acest caz este thyroxina, administrată sub supraveghere endocrinologică. Se pare că începerea tratamentului chiar și în trimestrul doi de sarcină poate împiedica afectarea neurologică a fătului.

În cazul femeilor diagnosticate anterior sarcinii cu hipotiroidie și care se află sub medicație este indicată continuarea tratamentului, pe toată durata sarcinii, aceleași proceduri fiind valabile și pe parcursul alăptatului. Mai mult decât atât, deseori este necesară o creștere a dozelor sub supraveghere medicală.

Analizele necesare depistării hipotiroidiei, indicate femeilor ce doresc o sarcină sau sunt deja însărcinate sunt TSH, FT4, FT3, ATPO (anticorpi antitiroperoxidază). În cazul celor care se suspectează sau se confirmă hipertiroidismul se dozează în plus TRAB (anticorpi antireceptor TSH).