Puține experiențe sunt considerate la fel de devastatoare pentru o femeie, ca întreruperea spontană a unei sarcini dorite, așteptate și planificate. În aceste momente, în care nevoia de susținere psihologică este atât de mare, oamenii au tendința de a evita persoana în suferință, de teamă că nu vor ști să se comporte firesc în preajma ei.
Iar cele mai bune intenții, provenind din partea cuiva care nu a trăit aceeași experiență, și deci nu are o idee prea clară despre cum se simte o asemenea pierdere, pot duce la gafe de proporții sau la adâncirea sentimentului de tristețe, disperare sau critică la adresa propriei persoane.
Află mai multe despre modul în care poți discuta firesc cu o astfel de „mamă de înger”, în așa fel încât să îi oferi câteva momente de consolare sau cel puțin să nu îi adâncești și mai mult suferința.
NU spune niciodată „Lasă, că faceți altul”
Indiferent de vârsta părinților care au trecut printr-o asemenea pierdere, de cât de așteptată sau din contra, de surprinzătoare a fost sarcina, să le sugerezi că oricând pot face un alt copil este jignitor și denotă o lipsă crasă de empatie și de înțelegere față de emoțiile prin care trec aceștia.
Fraza este menită să ofere o încurajare și să transmită că cel mai probabil, următoarea sarcină va evolua bine și fără să se repete problemele de la prima, însă percepția prietenilor tăi atât de încercați nu va fi similară cu a ta. „Chiar dacă nimeni și nimic nu va înlocui acest bebeluș, sper ca în curând să vă bucurați de copilul pe care îl meritați” este o afirmație mult mai neutră și mai bine primită.
NU spune niciodată că „Toate se întâmplă pentru un motiv”
Acest gen de afirmație este, până la urmă, o platitudine care nu face decât să trezească emoții negative, disperare și revoltă. Care să fie acel motiv atât de important încât să fi costat viața copilului atât de dorit și de așteptat? „Poate că așa e mai bine” sună de-a dreptul cinic în urechile unui părinte care a suferit o asemenea pierdere, pentru că, ceea ce nu înțeleg cei din anturajul cuplului este că, pentru ei nu există nicio diferență între această pierdere de sarcină și moartea unui copil născut și iubit: sunt exact la fel.
NU spune că bebelușul plecat „este într-un loc mai bun”
Singura replică spontană pe care o poate genera acest gen de afirmație este că cel mai bun loc în care se poate afla un bebeluș sunt brațele părinților săi, lucru evident imposibil. În plus, o asemenea afirmație este o trimitere destul de directă la religie, care poate fi riscantă în condițiile în care nu îți este foarte clar care sunt relațiile respectivilor cu aceasta sau care este credința pe care o îmbrățișează. Și chiar dacă îi cunoști ca fiind pioși și practicanți, e posibil ca în aceste momente, relația lor cu divinitatea să nu fie cea mai bună, iar afirmația ta să nu facă decât să pună paie pe foc. E greu să nu întrebi divinitatea de ce tocmai tu te-ai confruntat cu iminența de avort sau cu o sarcină fără embrion.
NU spune „Bine că aveți deja un copil”
Chiar dacă un copil este o continuă sursă de bucurie și, ținându-te ocupat, te ajută să îți treacă timpul mai repede și mai ușor, faptul că ai deja unul, doi sau cinci copii nu reprezintă, în sine, o consolare.
Atunci când o femeie pierde o sarcină, ea pierde un copil și tot viitorul acestuia, pierde planurile pe care și le făcuse și bucuria familiei complete. Chiar dacă ar avea deja o mică echipă de fotbal în „ogradă”, asta nu ar face-o să plângă mai puțin după cel pe care l-a pierdut.
O situație particulara este cea a femeilor care duc o sarcină multiplă și unul dintre bebeluși se oprește din evoluție. În acest caz, sentimentele experimentate de acestea pot fi mult mai tulburătoare, căci durerea pricinuită de pierdere intră în contradicție cu bucuria că celălalt copil se simte bine.
NU spune „Bine că nu era o sarcină avansată”
Pierderea unei sarcini la primul control medical, atunci când obstetricianul care se presupune că îți confirmă sarcina de care aflaseși cu un test cumpărat de la farmacie, te anunță că sacul embrionar este gol sau că inimioara care ar fi trebuit deja să bată de două săptămâni, nu există, nu este în niciun fel mai puțin dezamăgitoare decât pierderea în săptămâna a zecea, să spunem.
Chiar dacă din punct de vedere medical, o pierdere de sarcină este mai „simplă” în primul trimestru decât mai târziu, este destul de probabil ca pentru părinți diferența să nu fie atât de mare.
NU ignora întreaga situație!
Uneori, oamenii se simt stingheriți să vorbească despre asta, pentru că nu știu ce să spună și nici nu au avut timp să se documenteze temeinic, citind cărți psihologice sau cărți despre sarcină, utile în acest scop. Alteori, ei preferă să discute despre orice altceva, în ideea că nu îi obligă pe părinți să reia un subiect atât de dureros.
Uneori, simpla prezență a prietenilor este suficientă pentru a-i face pe părinți să se simta mai puțin singuri, dar alteori, este nevoie de o vorbă buna, de un simplu „îmi pare rău” sau de o altă formulare neutră, care să demonstreze că bebelușul lor a existat, că a fost o realitate și că, deși nu a apucat să se nască, a contat la fel de mult ca oricare altă viață.
NU folosi expresii de genul „Mai mult noroc data viitoare” sau „O să mai aveți ocazii”
În această clipă, o asemenea urare sau afirmație este sinonimă cu minimizarea acestei pierderi. Seamănă, un pic, cu sfaturile pe care le primesc proprietarii de pisică sau câine care abia și-au pierdut companionul și toată lumea încearcă să le bage pe gât un alt patruped. Nu are nicio importanță dacă vor mai exista ocazii sau nu. Acest copil era special, iar ei pe acesta îl iubeau și îl așteptau în familie.
NU le spune „Știu ce simți”
…decât, dacă, Doamne-ferește, chiar ai trecut și tu prin această experiență. Și chiar nici atunci, s-ar putea să NU știi de fapt cum se simt acei oameni de lângă tine, pentru că fiecare dintre noi își trăiește suferința în felul său propriu. Poate că ei au luptat mult până să obțină această sarcină sau poate că nu este prima sarcină pe care au pierdut-o, poate că sarcina e oprită din evoluție, dar femeia încă așteaptă ca ea să se elimine în mod natural, poate a suferit un chiuretaj sau poate resturile de țesut fetal au fost eliminate când era singură acasă, în baie. Oricum ar fi, nu ai cum să știi exact ce simte perechea care stă acum în fața ta.
NU îi reproșa că nu te-au anunțat imediat!
E posibil ca relația dintre voi să fie atât de apropiată, să vă fi împărtășit atâtea secrete, încât să afli despre pierderea de sarcină de la alții sau la mult timp după ce s-a petrecut, poate fi perceput ca supărător, dezamăgitor ori chiar deranjant. De data aceasta însă lucrurile nu sunt despre tine, ci despre prietenii tai. Respectă-le deciziile și dreptul la intimitate și, dacă ții cu adevărat la ei, acceptă vestea atunci când o primești și exprimă-ți regretul sincer.
NU întreba „Cum așa, dar ce ai făcut?”
…sau o altă formulare care ar putea insinua că întregul eveniment i s-ar putea datora, în vreun fel, mamei. Și așa se învinovățește, probabil, peste măsură pentru ceea ce s-a întâmplat, chiar dacă nu a avut nicio legătură cu ea. Nu e cazul să îi insufli și alte regrete, întrebări și dileme pe acest subiect.
NU merge să îți prezinți condoleanțele cu copiii după tine!
Este un gest neinspirat și lipsit de considerație, care nu ar face decât să adâncească regretele și suferința pe care le trăiește deja cuplul. Prezența copiilor nu îi va „înveseli”, ci le va aminti despre pierderea lor. Dacă respectivul cuplu mai are copii care sunt parteneri de joacă pentru copiii tăi, e o idee bună să le organizezi o întâlnire, însă prezența micuților într-o casă fără copii sau a unui bebeluș este o intruziune și o lipsă crasă de empatie.
NU le spune că „se putea și mai rău”
Desigur, există o mulțime de nenorociri care îi pot lovi pe oameni – necazurile nu au nicio limită, după cum ne demonstrează viața. Însă în acest moment, să le spui acestor oameni că poate alții au probleme mai grave este cât se poate de dureros și de nepoliticos. Chiar dacă pentru tine poate că sarcina prietenei tale era ceva abstract, pentru ea era foarte reală și extrem de importantă.
NU te simți ofensată dacă te evită!
Mai ales dacă ești însărcinată, este foarte posibil ca prietena ta să te evite, pentru simplul fapt că să te vadă mereu cu burtica crescând, nu face decât să îi amintească de propriul necaz. Poate că pur și simplu în această perioadă are envoie de puțin spațiu. Nu o părăsi, nu o abandona, nu uita de ea, dar respectă-i nevoia de izolare, dacă asta este ceea ce își dorește și o face să se simtă mai bine.
NU oferi sfaturi legate de procedurile medicale!
Mai ales dacă ai trecut deja prin asta, poate că vei fi tentată să îți exprimi opinia despre cum ar trebui să se încheie această perioadă dificilă. Chiar dacă intențiile tale sunt cele mai bune, chiar nu e cazul să exprimi opinii legate de chiuretaj versus eliminarea pe cale naturală și așa mai departe.
Partenerul și medicul sunt singurele persoane cu care mămica are nevoie să se consulte, iar medicul este singurul de ale cărui opinii ar trebui să țină cont. Sunt niște decizii foarte dificile, iar lucrurile nu sunt nicicum mai ușoare, nici dacă este vorba despre nașterea prematură a unui bebeluș mort.
De fapt, nu oferi niciun fel de sfaturi!
Având în vedere că fiecare dintre noi reacționează diferit în fața unui eveniment atât de solicitant, e bine să te abții de la a avea o părere despre felul în care cuplul alege să își continue viața.
Poate că nu ești de acord cu deciziile lor, poate că tu ai proceda altfel, dar din fericire pentru tine, nu tu treci prin această etapă de viață, așadar e mai înțelept să le fii alături necondiționat, fără a lăsa impresia că le judeci modul în care reacționează.
