Modificările hormonale din timpul sarcinii, administrarea anumitor medicamente, diabetul gestațional, scăderi ale imunității (în urma administrării de corticosteroizi în terapia afecțiunilor autoimune ale gravidei, precum Lupusul) și consumul de produse zaharoase pot duce la dezechilibre la nivelul florei vaginale prin schimbarea pH-ului local și – implicit – la apariția candidozei ori vaginitei micotice.
Candidoza afectează trei din patru femei pe parcursul vieții. Afecțiunea nu este un pericol la adresa fătului, dar provoacă disconfort mamei din cauza secrețiilor abundente, ce duc la mâncărimi în zona intimă. Totuși, în cazul în care nașterea vaginală survine până la tratarea candidozei, există riscul ca nou-născutul să se molipsească, deoarece trece – la expulzare – prin canalul vaginal. Candidoza bebelușului este o afecțiune de sine stătătoare.
Candidoza se poate trata în sarcină, fără afectarea bebelușului
Gravida nu trebuie să se panicheze, însă, pentru că există tratamente sigure pentru eliminarea Candidei Albicans, care nu sunt riscante pentru bebelușul din burtă.
Preparatele sub formă de creme sau ovule cu Miconazol sau Clotrimazol se pot folosi fără sa existe vreun risc de apariție a unor malformații congenitale la copil sau complicații ale sarcinii. Pentru cele mai bune rezultate, folosiți schema de tratament cu durata de 7 zile.
Totodată, șervețelele intime cu bicarbonat de sodiu ar trebui să fie nelipsite din casa gravidei. Odată folosite, acestea creează un mediu bazic în zona intimă, ceea ce inhibă dezvoltarea infecțiilor fungice, care iubesc mediul acid. Spălați-vă periodic cu apă călduță în care ați dizolvat bicarbonat de sodiu pentrurezultate de durată. Atenție, nu faceți spălături vaginale pe perioada sarcinii!
De asemenea, faceți câte o cură de probiotice în fiecare lună a sarcinii (10 pastile pe lună) ca să mențineți un echilibru al florei intestinale, ce se va reflecta și în bunăstarea florei vaginale. În plus, cu ajutorul acestor probiotice pe care le administrați pe timpul sarcinii, sunt șanse ca bebelușul să nu mai sufere de colici odată ce se va naște.
Când știm că avem candida?
Cantitatea mai mare de estrogen din timpul sarcinii face ca vaginul să produca mai mult glicogen care, la rândul său, face posibilă proliferarea Candidei, o ciupercă microscopică, aflată în mod normal în tractul vaginal, bucal și intestinal. Aceasta infecție provoacă iritație, scurgeri și prurit (mâncarime) intensive la nivelul vaginului si vulvei (țesutul situat la deschiderea vaginului).
Așadar, scurgerile brânzoase sunt semn al unei posibile infecții cu Candida Albicans. Urinările frecvente precum și infecțiile tractului urinar pot fi – de asemenea – simptome ale infectării cu Candida Albicans. De asemenea, usturimile sunt un alt semn de ingrijorare. Înroșirea și inflamarea labiilor mici reprezintă un nou semnal de alarmă.
Ce măsuri să luăm?
Dacă recunoașteți simptomele de mai sus, cel mai potrivit este să vă adresați unui medic specialist, care va face o analiză a secrețiilor locale. Vizita la medic este foarte importantă.