Mit sau adevăr: Poziția sexuală influențează apariția sarcinii?

Atunci când un cuplu nu reușește să obțină o sarcină pe cale naturală, este normal să apeleze la toate resursele pe care le are pentru a-și putea îndeplini visul. Una dintre cele mai la îndemână este poziția sexuală, pe care partenerii o adoptă atunci când vor să conceapă un copil.

Este adevărat, sunt câteva lucruri care contează atunci când vorbim despre poziția sexuală, dar toate cuplurile ar trebui să știe că nu funcționează ca o metodă infailibilă și nici nu se pot baza exclusiv pe ea. Și asta pentru că există afecțiuni din pricina cărora nu se poate obține o sarcină pe cale naturală și care nu pot fi în niciun fel influențate de poziția sexuală.

Unul dintre mituri este faptul că imediat după sex, femeia este bine să rămână în poziția lumânare cât mai multă vreme. Ei bine, dacă respectiva femeie suferă de o afecțiune a trompelor uterine, acest lucru este complet nefolositor, pentru că spermatozoizii nu au cum să se întâlnească cu ovulul, indiferent de poziția pe care o adoptă femeia după sex sau cuplul în timpul actului sexual.

Atunci când vorbim despre afecțiuni minore, așa cum este cazul unei spermograme aflate în parametri, dar aproape de limita de jos, este posibil ca astfel de trucuri să funcționeze, pentru că poziția respectivă ajută sperma să ajungă mai repede la „destinație”.

De asemenea, poziția misionarului sau poziția lingură ajută ca sperma să rămână mai multă vreme în vagin și, implicit, spermatozoizii să călătorească mai ușor spre ovul, pentru a-l fecunda. În general, vorbim despre poziții sexuale care presupun ca sperma să fie ajutată să ajungă cât mai aproape de ovul, pentru a se putea întâmpla fecundarea.

În toate cazurile însă este bine de știut că, dacă un cuplu întâmpină dificultăți în a obține o sarcină pe cale naturală timp de un an de zile, timp în care are contact sexual neprotejat constant, este nevoie să consulte un medic specialist în infertilitate. Acesta este cel care poate stabili un diagnostic corect, pe baza căruia să poată fi instituit tratamentul adecvat care să ducă la apariția unei sarcini.