Cum să ne pregătim de venirea pe lume a celui de-al doilea copil

Mai devreme sau mai târziu, mulți părinți înțeleg: a venit timpul pentru al doilea copil! Însă apariția unui frățior sau a unei surioare nu este o experiență simplă pentru primul-născut. Unii copii declară că ar fi preferat un cățel drept prieten, iar alții intră în panică, considerând că părinții vor să îi înlocuiască cu un copil nou, mai ascultător!

Prin urmare, cum să se pregătească părinții de venirea pe lume a celui de-al doilea copil și cum să pregătească fiul sau fiica mai mare? Vom încerca să vă atenționăm asupra celor mai frecvente greșeli.

Care este diferența optimă?

Problema privind timpul optim pentru al doilea copil ridică discuții aprinse. Unii consideră în felul următor: cu cât mai mică este diferența de vârstă dintre copii, cu atât mai multe lucruri în comun vor avea ei. Alții – că este mai bine să așteptați ca primul-născut să fie suficient de independent.

După părerea psihologilor, diferența ideală dintre copii este de 4-5 ani. Și asta pentru că pe la 3-3,5 ani micuții cer de la părinți să le aducă un frățior sau o surioară, pentru că încep să aibă nevoie de semeni. În plus, la 4 ani copilul este suficient de independent, iar mama poate acorda mai mult timp nou-născutului.

În cazul unei diferențe de vârstă mai mici, nu veți putea acorda atenție și timp suficient fiecărui copil. În cazul unei diferențe mai mari (de la 8 ani), cel mare are o atitudine liniștită față de apariția unui frate, însă este greu de crezut că se vor juca cu plăcere împreună.

În așteptarea celui de-al doilea copil

Cea mai bună metodă de a informa despre apariția unui nou membru al familiei este să o spuneți cu voce liniștită și sigură. Nu trebuie să începeți discuția cu întrebarea: „Vrei să ai un frățior sau o surioară”, pentru că s-ar putea să auziți un răspuns negativ.

Gelozia copiilor poate fi provocată tocmai de comportamentul nostru incorect: noi simțim din start o vină în fața copilului mai mare, vorbim cu el pe un ton vinovat sau prea alert, încercăm să îl convingem că totul va fi bine. Dar aceste lucruri îl pot pune în gardă! Pur și simplu fiți sinceri și încrezători în corectitudinea deciziilor luate.

O altă greșeală – să asigurați copilul mai mare că va avea un prieten de joacă. Da, va avea, dar nu atât de repede pe cât ar vrea el. Pentru a evita dezamăgirea, povestiți-i copilului cum este un nou-născut sau arătați-i fotografiile sau filmulețele cu el în primele luni de viață. Copilul trebuie să știe că nici el nu putea sta așezat, merge sau vorbi! Știa doar să privească în jur, să plângă zgomotos, să pape bine și să murdărească scutecele.

O variantă bună este să îl implicați în rolul de frate sau soră mai mare. Mergeți împreună la cumpărături pentru viitorul copil, sfătuiți-vă referitor la jucăriile pe care să le cumpărați. Dacă planificați să redecorați sau să mutați copilul în altă cameră, faceți acest lucru din timp, justificând exclusiv prin îmbunătățirea condițiilor pentru cel mare.

Atenție: nu vorbiți despre problemele gravidității în prezența copilului – aceasta îi poate spori îngrijorarea și determina gelozia față de viitorul copil.

Încântați de cunoștință!

Iată că a venit momentul emoționant – mama a revenit de la maternitate cu nou-născutul! Ar fi bine să rugați rudele să aducă daruri nu doar pentru cel mic, ci și pentru cel mare. Și ar fi bine să nu admire prea mult micuțul în prezența primului-născut.

Mama ar trebui să acorde cel puțin jumătate de oră celui mare, să asculte noutățile interesante din viața lui și să îi spună cât de dor i-a fost de el. Iar acum este timpul să le faceți cunoștință: lăsați copilul mai mare să țină bebelușul de mână, să îi zâmbească. Iar dacă cel mare nu prea vrea să comunice cu cel mic, nu insistați – cu timpul situația se va schimba.

Dacă ați observat gelozia copilului mai mare, ar fi bine să vă gândiți la insuficiența de atenție! Cel puțin o oră pe zi trebuie să fie alocată exclusiv celui mare.

Acum sunt doi…

Cele mai complicate sunt primele săptămâni după naștere. Viața fiecărui membru al familiei se schimbă cardinal!

Înainte mama aparținea în totalitate unicului copil, iar acum el aude tot mai des „nu am timp de tine” sau „așteaptă un pic”. De aceea copiii devin nervoși și plângăcioși, iar uneori chiar agresivi față de mica ființă care i-a „furat” mama.

Fiți măcar o oră pe zi mama cu care s-a obișnuit micuțul: plimbați-vă afară, jucați-vă împreună, citiți. Încercați să renunțați la pedepse, precum și la comparații în favoarea celui mic și la încercările de a-l rușina: „Ești mare deja!”,  „Uite cât de cuminte este bebelușul, dar tu…”

Concomitent, povestiți-i cu blândețe că foarte curând micuțul va învăța să facă multe lucruri și îi va ține companie. Iar fratele sau sora mai mare sunt întotdeauna cei mai buni prieteni și învățători!

Sursa