Nu știu de ce multe femei consideră că să dai naștere unui copil și să devii mamă e unul și același lucru. Cu același succes s-ar putea spune că e același lucru – să ai un pian și să fii pianist. (S. Harris)
Multe femei astăzi se pregătesc conștiincios de sarcină - o planifică, dau analize, consultă mai mulți medici, beau vitamine, citesc cărți, pregătindu-se astfel foarte atent de venirea micuțului. Pentru o femeie,sarcina este un statut social, o dovadă a faptului că ea este deja matură, sănătoasă, și că are totul în regulă atît în viața privată, cît și-n cea materială, mai mult, este dorită și așteptată.
Deosebim în psihologie un concept ca: dominanta parentală. El se manifestă prin aceea că încă pînă la naștere, femeia își dorește foarte mult copilul. Tot ceea ce este legat de purtarea și nașterea bebelușului se situează pe primul plan, pe cînd celelalte lucruri trec automat pe locul al doilea. Această dominantă are un aspect atît fiziologic (în organism au loc schimbări hormonale intense), cît și psihologic-acceptarea poziției proprii de viitor părinte
Pregătire psihologică de a deveni mamă,nu este determinată în mare parte de instincte,ci de maturitatea viitoarei mămici.
- Femeia se pregătește din timp de venirea micuțului - are grijă de propria sănătate, face ordine în afaceri, stabilește priorități în favoarea unui nou stil de viață. Înțelege și acceptă aceste schimbări ca o stare naturală a lucrurilor.
- Evaluează adecvat propriile posibilități (materiale, casnice-pregătind intens locușorul pentru viitorul bebeluș). Se înțelege din prealabil cu tatăl în ceea ce privește sistemul de educație și participarea comună la creșterea copilului, despre noile reguli, despre împărțirea responsabilităților casnice.
- O femeie este pregătită să accepte copilul ca o persoană independentă, cu proprii nevoi, abilități, temperament, elimină propriile stereotipuri și noțiuni în ceea ce privește "educația corectă" și este gata să ia în considerație toate nevoile copilului. Așteaptă copilul, indiferent de ce sex va avea acesta.
Dacă femeia conștientizeză că sarcina nu este o problemă, nu este ceva supranatural, sau ceva cu care și-ar putea manipula soțul sau rudele, ci o modalitate bună de a se realiza ca femeie - atunci ea este pregătită să devină mamă. În așa fel, viitoarea mămică stabilește relații sănătoase cu viitorul său micuț.
În burtica mamei, copilașul percepe lumea prin percepțiile mamei sale.
Acceptarea poziției materne, conduce la faptul că, comportamentul unei femei însărcinate se schimbă: ea ascultă de sine, devine mai sensibilă la ceea ce se petrece în jurul ei, se mișcă din ce în ce mai încet, și se retrage în sine. Ea ține cont de ce îi place, de ce ar trebui să-și facă griji, se orientează la sentimente, și nu la ceea ce se gîndește și la ceea ce deja cunoaște despre educarea unui copil. În așa fel se formează o atitudine subiectivă cu privire la copil -se formează orientarea spre trebuințele copilului. Se formează imaginea copilului, o atitudine relaxantă cu privire la “situația ei interesantă”.
Dezvoltarea copilului și bunăstarea lui emoțională depind de modul în care femeia este gata să devină mamă. Deci, acceptați noul rol cu bucurie și dragoste atît față de propria Dvoastră persoană, cît și față de micuțul Dvs.
Autor: Elena Bîceva, psiholog, pegagog, art-terapeut, conducătorul studioului artistic "Dar"
