Din cauza abundenței de informații false, printre femeile însărcinate apar o mulțime de idei preconcepute, inclusiv despre efectele eredității asupra concepției.
Mitul nr. 1: În familia mea toate femeile sunt fertile, de aceea nu pot avea nici un fel de probleme legate de concepție!
Această afirmație sună puțin cam prea încrezut. La dorință, „fertili” pot deveni orice părinți de vârstă corespunzătoare, care nu suferă de boli care provoacă infertilitate – nu există nici un fel de capacități familiale în ceea ce privește fertilitatea, așa cum se întâmplă, de exemplu, în cazul talentelor muzicale sau artistice. În prezent, timpul venirii pe lume și numărul de copii în familie depind de dorința, vârsta și, desigur, sănătatea viitorilor părinți. Dar tocmai sănătatea este cea care îi dă de gol pe unii, în pofida părerii autorilor mitului de mai sus: din păcate, copiii nu moștenesc întotdeauna starea de bună sănătate a părinților. Trebuie să luăm în considerare și faptul că problemele legate de planificarea unui copil sunt generate nu doar de factorii ereditari, ci și bolile dobândite cu vârsta – de exemplu procesele inflamatorii ale ovarelor la femei sau varicocelul (dilatația venelor cordonului spermatic) la bărbați. Așa că, atunci când planificați o mărire a familiei, toți viitorii părinți, indiferent de „talentele ereditare” spre concepție, trebuie să efectueze un examen medical complet.
Mitul nr. 2: Mama a rămas însărcinată la 3 ani după nuntă fără nici un fel de tratament. Voi reuși și eu!
O idee preconcepută destul de răspândită – timp de câțiva ani în familie nu apar copii, însă soții nu se grăbesc să meargă la un control medical, bazându-se pe capacitatea ereditară mistică de concepere a copiilor după un anumit număr de ani, pentru că așa s-a întâmplat în cazul părinților. Cauzele din care mama a rămas însărcinată abia după câțiva ani de cele mai multe ori sunt necunoscute, pentru că acum 25-30 de ani nu existau metode atât de eficiente de diagnosticare și tratament al infertilității ca în prezent. De exemplu, infertilitatea temporară ar fi putut fi provocată de dezechilibrul hormonal pe fundalul unei boli, stres sau eforturi fizice sporite. Este evident că nici unul dintre factorii enumerați mai sus nu poate fi transmis prin moștenire. Concomitent, motivele infertilității soților pot fi absolut diferite, iar problemele respective pot fi identificate și remediate doar efectuând un control medical complet, care nu trebuie nicidecum amânat.
Mitul nr. 3: Pe linia maternă, în familia noastră se nasc doar fetițe, de aceea nu sperăm să avem un băiețel.
Pentru a demonta acest mit, este suficient să înțelegem de ce depinde, de fapt, sexul viitorului copil. Apartenența la un sex a fătului se formează nemijlocit în momentul concepției, în timpul contopirii celulelor sexuale masculine și feminine. „Responsabile” de sexul viitorului copil sunt gameții masculini – spermatozoizii, care se împart de la bun început în 2 grupe – XX și XY. Spermatozoizii XY determină, la concepție, sexul masculin al embrionului, iar spermatozoizii XX – sexul feminin. Prin urmare, sexul copilului nu depinde de factorii ereditari din familia mamei, deoarece este determinat nemijlocit în momentul fecundării ovulului matern de către spermatozoizii tatălui.
Este important să menționăm că spermatozoizii acestor grupuri se deosebesc nu doar prin factorii genetici, care determină sexul embrionului, ci și prin proprietățile lor fizice. Cercetările îndelungate în domeniul embriogeneticii au arătat că tipurile de celulele sexuale masculine se deosebesc prin formă, dimensiuni, viteză de mișcare și rezistență la factorii de acțiune ai mediului înconjurător.
Viitorii băieți – spermatozoizii XY – au dimensiuni mai mici și sunt dotați cu „codițe” mai lungi, ceea ce le permite să dezvolte o viteză semnificativă de mișcare pentru această celulă minusculă. Prin urmare, gameții din grupul XY sunt mai activi și mai mobili, ceea ce, cu condiția existenței altor condiții favorabile, le oferă un avantaj semnificativ pentru fecundare. Însă, pe lângă calitățile „sportive” menționate, spermatozoizii din grupul XY au și minusuri – ei sunt sensibili la condițiile agresive ale mediului (aciditate înaltă sau scăzută, schimbări de temperatură). Un alt dezavantaj al spermatozoizilor-„băieței” este durata scăzută de viață; chiar dacă ajung într-un mediu maxim favorabil, spermatozoizii XY trăiesc, în medie, cel mult 24 de ore. Spre deosebire de aceștia, spermatozoizii grupei XX, mai mari și, ca urmare, mai puțin mobili, se adaptează mai ușor la condițiile exterioare nefavorabile și își păstrează capacitatea de fecundare până la 1,5 săptămâni! Pe aceste proprietăți ale spermatozoizilor se bazează una dintre cele mai populare metode de planificare a sexului viitorului copil – metoda ovulației. Se consideră că la mijlocul ciclului menstrual (zilele 12-16) este mai probabilă concepția unui băiețel, iar mai spre începutul sau sfârșitul ciclului există mai multe șanse să se nască o fetiță.
Mitul nr. 4: În familia noastră nimeni nu a avut gemeni, de aceea nici eu nu pot avea o sarcină multiplă.
Și această afirmație este un pic cam categorică, deși nu este lipsită totalmente de fundamentare. Cauzele apariției unei sarcini multiple se ascund în anumite disfuncții genetice sau hormonale ale organismului viitoarei mămici. În primul caz, un ovul, fecundat de un spermatozoid, se divide imediat după concepere în 2 zigoți identici, care se dezvoltă ulterior în mod sincron. Este vorba despre așa-numiții gemeni monozigoți sau univitelini, adică micuți apăruți ca urmare a fecundării unui ovul de către un singur spermatozoid. Acești copii sunt întotdeauna de același sex și seamănă între ei ca două picături de apă. Predispoziția spre nașterea unor gemeni monozigoți este o „anomalie” genetică și se poate transmite ereditar. Însă nici măcar lipsa unor informații privind nașterea gemenilor monozigoți în familie nu este o garanție de 100% că un anumit cuplu nu „este în pericol” de a dezvolta o sarcină multiplă.
În primul rând, trebuie luată în considerare predispoziția genetică a ambilor părinți – poate că în familia viitorului tată au existat gemeni? În al doilea rând, este practic imposibil de urmărit exact întregul arbore genealogic al ambilor părinți; întotdeauna există riscul să nu ne cunoaștem toate rudele.
Însă, pe lângă gemenii monozigoți, există și gemeni dizigoți, a căror apariție este prea puțin legată de factorii ereditari; teoretic, această „surpriză” poate apărea în orice familie. Gemenii dizigoți apar ca rezultat al fecundării concomitente a mai multe ovule de către mai mulți spermatozoizi. Aceasta se întâmplă în cazul unui ciclu cu ovulație multiplă, atunci când femeia ovulează de mai multe ori în timpul unui ciclu menstrual. Această situație poate apărea, teoretic, cel puțin o dată în viață la toate femeile – cauzele ovulației multiple sunt stresul, preparatele hormonale și mulți alți factori. Gemenii dizigoți pot să semene între ei sau să nu semene deloc (cum se întâmplă în cazul copiilor unei familii născuți în ani diferiți). Ei pot fi de sex diferit, având culoarea ochilor, părului sau grupa sângelui diferite. Prin urmare, nu trebuie să excludeți posibilitatea nașterii gemenilor doar ținând cont de datele ereditare!
Mitul nr. 5: Medicii au vrut să o trateze pe mama de infertilitate, dar ea a rămas gravidă după sanatoriu – prin urmare, am nevoie de mare, și nu de medicină.
Odihna la sanatoriu ajută, fără îndoială, la restabilirea forțelor, la eliminarea consecințelor stresurilor și suprasolicitărilor, la normalizarea funcționării sistemului nervos și la îmbunătățirea stării de sănătate. Însă, din păcate, tratamentul la sanatoriu nu este un panaceu. Această afirmație se referă și la infertilitate – nu toate problemele legate de concepție pot fi soluționate stând pe plajă la soare, făcând baie în mare sau ungându-ne cu nămol. Mai mult, în anumite cazuri, pentru unele probleme de sănătate care cauzează infertilitatea, odihna la mare poate fi chiar contraindicată!
De aceea recomandarea de a merge la mare în timpul planificării unei sarcini nu poate fi considerată universală. În perioada caldă a anului, o astfel de odihnă poate fi benefică pentru viitorii părinți, în cazul lipsei de contraindicații, în schimb iarna este mai bine să vă odihniți acasă, pentru a nu supune sistemul imunitar unor riscuri inutile. Așa că înainte de a transpune în viață tradiția familială de tratare a infertilității prin mersul la sanatoriu, este mai bine să faceți un examen medical și să înțelegeți care sunt cauzele reale care împiedică concepția și dacă odihna la mare va face într-adevăr bine viitoarei mămici.
