La începutul secolului trecut medicii se hotărau să scoată copilul din uterul mamei pe cale chirurgicală doar în cazurile în care nașterea decurgea nefavorabil și nu exista o altă cale de a ajuta femeia și copilul.
Medicina contemporană, cu posibilitățile ei practic nelimitate de diagnosticare, permite planificarea din timp a operației de cezariană. Dacă gravida își dorește o cezariană, indicații pentru aceasta pot fi găsite practic la fiecare. Există indicații absolute pentru cezariană: bazin foarte îngust, ruptura uterului sau riscul apariției acesteia, desprinderea totală a placentei, forme grave de toxicoză târzie. Există și indicații relative, de exemplu miopia severă sau prima naștere la vârste mai avansate. O combinație a acestora poate deveni temei pentru operație.
S-ar părea că totul este logic: medicii ajută pur și simplu femeii să nască. Însă în Vest, în ultima decadă, această abordare a operației de cezariană a început să fie considerată drept prea simplistă. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă insistent reducerea numărului de astfel de operații. Specialiștii notorii insistă că „metoda tradițională”, adică nașterea prin canalul natural de naștere, este mai sănătoasă atât pentru mamă, cât și pentru copil.
Cezariana „la dorință”
Deseori mamele insistă asupra operației de cezariană, de teama traumelor la naștere. Din păcate, nici copilul născut prin cezariană nu este asigurat împotriva traumelor. În timpul operației fătul poate suferi de hipoxie (asfixiere). În plus, există riscul unei depresii narcotice după anestezie, al hemoragiei intracraniene…
Apropo, în aceleași țări occidentale unde astăzi protestează atât de vehement împotriva cezarienei, până nu demult aceasta era făcută la „dorința femeii”, fără nici un fel de indicații mediale. Să ai un copil fără a trece prin toate aceste momente neplăcute și dureroase părea să fie un lucru bun și modern. Cu toate acestea…
Operația de cezariană nu este, desigur, o intervenție dintre cele complicate, însă ea poate avea aceleași complicații ca orice operație efectuată în zona abdomenului. În afară de aceasta, cezariana, ca orice altă operație, reduce imunitatea. Este oare foarte plăcut ca, abia devenită mamă, să stai în pat sub picurătoare, cu catetere și oală? În plus, mama nu se poate ocupa singurică de copil în primele zile și, cel mai important pentru micuț, alăptarea trebuie amânată.
Consecințe pentru copil
Copiii născuți prin cezariană nu se deosebesc prin nimic, la exterior, de bebelușii născuți pe cale naturală, însă procesul de adaptare se desfășoară mai lent și mai greu (deși peste 7-10 zile ei îi „ajung din urmă” pe ceilalți în ceea ce privește procesele metabolice, statutul hormonal, respirația externă și tensiunea arterială). Dacă cezariana este făcută femeii aflate în travaliu, copilul, care a trecut primele etape ale nașterii, se adaptează mai ușor în lumea exterioară.
Mamele însele, comparându-și copiii născuți natural și cei născuți prin cezariană, menționează că ultimii sunt în general mai pasivi, găsesc mai greu limbă comună cu lumea exterioară, iar prima lor reacție la stres este să se ascundă, să evite conflictul. Și deși aceste afirmații pot fi considerate subiective, nu este exclus că ele conțin un grăunte de adevăr.
Când cezariana nu este absolut necesară?
În prezent, tot mai multe femei tind spre a avea o maternitate conștientă și își doresc să beneficieze de toată gama de emoții și trăiri de pe urma gravidității și a nașterii. Ele vor să nască natural, pentru a trăi taina nașterii, să ia contact cu izvoarele vieții și forțele naturii. În cazul unei astfel de abordări, operația de cezariană, în special cea neașteptată, de urgență, poate deveni o dezamăgire enormă. Femeia poate crede că, dacă nu a putut naște de una singură, ea nu este o mamă „adevărată”. Ea se poate simți vinovată în fața copilului, pentru că el a apărut pe lume pe cale „nenaturală”, iar acest fapt îi poate afecta dezvoltarea.
Și iată că, atunci când rămân din nou însărcinată, aceste femei caută cu insistență un medic care să le ajute să își realizeze visul: să nască natural. Și, deși este mult mai simplu și mai sigur ca a doua naștere să fie efectuată tot prin cezariană, medicina nu refuză să le ajute pe aceste femei. Practica arată că cel puțin o treime sau chiar jumătate dintre femeile cu cicatrice pe uter după operația precedente pot naște independent.
În cazul unei cicatrici pe uter, nu există chiar atât de multe contraindicații pentru nașterea naturală, însă fiecare dintre ele trebuie luată în considerare în mod obligatoriu:
- Cicatrice longitudinală pe uter;
- Placentă previa pe cicatrice;
- Predominarea țesutului conjunctiv, și nu a clui muscular în zona cicatricei pe uter;
- Dacă au existat deja două sau mai multe cezariene, iar cicatricea precedentă nu a fost excizată;
- Refuzul categoric al femeii de a naște natural.
Decizia finală privind modul în care va naște femeia este luată de medic la săptămânile 37-38 de sarcină, după efectuarea tuturor examenelor necesare. Printre femeile care au născut natural se numără și femei cu cicatrici pe uter, și femei cu vârste mai mari de patruzeci de ani, chiar dacă era vorba despre primul copil, și femei care au născut gemeni.
