De Ziua Copiilor Născuți prematur află povestea fetiței care cântărea doar 600 grame la naștere

Anual, în Republica Moldova se nasc prematur aproximativ două mii de copii, iar pe plan mondial, numărul acestora ajunge la 15 milioane de copii. În contextul marcării Zilei mondiale a prematurității, află povestea micuței Carina care la naștere cântărea doar 600 de grame și era cât o palmă de mică. Carina este dovada că există miracole, iar astfel de povești încurajează mii de mame din întreaga lume să creadă în forțele propria și ale bebelușului nou-născut.

Mama Carinei spune că sarcina a decurs normal până în săptămâna 22 când s-a deschis colul de 6 cm. Am fost internată de urgență în spital, unde a stat la pat încă 3 saptamani, nu avea avut voie să se miște, având sarcină pelviană. Andreea a născut natural la 25 de săptămâni o fetiță de 600 de grame, 26 cm și scor APGAR 2. Cazul a avut loc în orașul Cluj-Napoca din România.

”Medici au fost foarte sceptici în privința fetiței, nu prea i-au dat șanse la viață, a fost intubată timp de 7 săptămâni de la naștere. Cel mai greu a fost în primele 7 săptămâni când medicii, după mai multe încercări, nu reușeau să o detubeze și mi-au spus în față foarte relaxați că dacă nu reușesc în 2 zile să o ia de pe oxigen o să moară, nu o sa mai reziste, dar cu ajutor lui Dumnezeu au reușit și au detubat-o, rămânând pe oxigen încă 5 luni de zile în spital. La 6 luni am plecat acasă, a fost o perioada foarte grea, cu multe temeri, dar am reușit până la urmă să trecem peste toate. Facem în continuare terapii de recuperare motorie, cognitiv este bine.”, povestește mama fetiței într-un interviu.

Femeia mai spune că nu este la prima experiență de acest gen, pentru că a mai avut o sarcină pe care a pierdut-o din păcate, un băiețel, la 22 de săptămâni. Chiar și așa, Andreea nu a încetat să spere că într-o zi își va ține bebelușul în brațe și anume așa s-a întâmplat.

„Mesajul meu pentru mamele care trec printr-o astfel de experiență este să se roage mult la Dumnezeu pentru puiul lor, să aibă multă răbdare și să încerce să fie cât mai optimiste. Pot să vorbească cu puiul lor când merg la vizită și să nu fie triste când sunt lângă el pentru că ei simt tot și le transmit starea lor. Știu, e foarte greu! Eu am crezut că înnebunesc 7 luni în spital și tot timpul cu teama că o să se întâmple ceva rău, că fetița nu o să mai reziste. Aveam impresia că nu o să mai merg niciodată acasă, că nu se mai termină problemele, dar ce a fost mai greu a trecut și acum suntem bine, mergem pe drumul cel bun!”, a mai adăugat Andreea.