Aproape toate gravidele zilelor noastre, decise să-şi aducă micuții pe lume prin naştere naturală, au de rezolvat o dilemă: s-o facă sau nu cu anestezie epidurală. Aceasta deoarece părerile sunt foarte împărţite. Pentru a veni în sprijinul mămicilor indecise, vom explica în continuare ce este epidurala şi principalele argumente pro şi contra acestei anestezii.
Ce este epidurala?
Este un tip de anestezie locală care blochează impulsurile nervoase ale segmentelor spinale inferioare, ceea ce se traduce printr-o sensibilitate scăzută în regiunea inferioară a corpului. Efectuată de către un medic anestezist, aceasta constă în injectarea în spate, între două vertebre lombare, a unui produs analgezic.
Când se face epidurala?
În general, epidurala se face la o dilataţie a orificiului cervical între 3 şi 6 centimetri, anestezicul începând să-şi facă efectul într-un interval aproximativ cuprins între 15 şi 30 de minute. Acesta se referă la reducerea intensităţii durerii din travaliu, fără însă a anula percepţia contracţiilor, fapt ce i-a adus anesteziei epidurale o susţinere largă. Peste 70% dintre femeile care au folosit-o la naştere declară că ar mai apela la ea şi a doua oară.
Efecte adverse ale epiduralei.
Unul dintre cele mai comune efecte nedorite ale anesteziei epidurale este scăderea tensiunii arteriale. Statisticile arată că o femeie din opt se confruntă cu această situaţie. Fenomenul poate afecta fluxul sangvin spre placentă, producând o scădere a cantităţii de oxigen care ajunge la copil.
Ce este epidurala: motive pro.
Cel mai puternic argument este cel al înăbuşirii durerii: 59% dintre femeile care au făcut anestezie epidurală au raportat absenţa durerii în travaliu şi la naştere. Un alt beneficiu este acela că, prin atenuarea durerii, îi permite mamei să se odihnească şi să-şi regrupeze forţele.
Ce este epidurala: motive contra.
Dincolo de seria de posibile efecte negative asupra mamei, cum ar fi greaţa, voma, frisoanele, dificultăţile de urinare, care impun cateterizarea vezicii urinare, durerile severe de cap, retenţia de placentă etc, are loc şi o afectare a copilului. S-au observat anormalităţi de comportament care au persistat cel puţin şase săptămâni.
Sursa
