La mine, ca psiholog, de multe ori se adresează mame cu această întrebare: la ce vârstă un copil poate fi lăsat singur acasă și cum se face asta? Desigur, nu există un singur răspuns. Fiecare familie, fiecare copil - individividual. Dar părinții trebuie să înțeleagă mecanismele de formare independentă.

Singur acasă: este oare gata copilul dumneavoastră pentru aceasta?

Liudmila Siomina - Ghiţu, consilier, antrenor de afaceri. De 14 ani lucrează în domeniul educației. Este șeful ONG-ului " Centrul de educație psihologică" ca consilier care lucrează individual cu familiile asupra construirii relaţiilor eficiente, creșterea personală și profesională, etc. Ca antrenor de afaceri, lucrează cu organizațiile care au nevoie de dezvoltare psihologică a personalului în soluționarea conflictelor, managementul stresului, managementul timpului, abilităţi de comunicare, inteligenţă emoţională.

Totul începe de la naștere. Copilul are o nevoie înnăscută de securitate, care se formează pe așa - numita bază de încredere în lume. Acest proces la copil are loc în momentul în care este luat pe mâini în timp ce plânge, este ținut în braţe, este aruncat și apoi prins. La copii mai mari - în timpul jocului, de exemplu " de-a v-aţi ascunselea". Orice copil are nevoie de o mai bună securitate, cel care e mult mai calm - este şi mai încrezător căci, chiar dacă mama sau tata au plecat undeva - aceştea se vor întoarce.

Învățaţi treptat copilul să rămînă singur. În primul rând, lăsaţi-l singur într-o cameră pentru o perioadă scurtă de timp de 5-15 minute, crescând treptat timpul în momentul în care copilul are o ocupaţie. Este de dorit, nu atât la televizor și calculator, cît jucîndu-se cu jucării sau desenînd, etc.

În paralel cu copilul trebuie să vorbiţi despre cum să se comporte în cazul în care el rămîne singur. Este de dorit ca învățarea să se petreacă cu ajutorul poveștilor, pe care copiii le învață mai bine. De exemplu, puteţi să-i spuneţi povestea despre modul în care un urs mic (veveriță, copil...) a rămas singur în casă și ce a făcut. Poveştile ar trebui să fie variate: modul în care eroul are el însuși lucruri utile și modul în care se comportă în situații neașteptate. La copilul trebuie să se formeze modele de comportament în cazul în care sună cineva la ușă, ceva a luat foc sau curge apa, etc. Astfel de poveşti sunt inventate de către însăşi părinți, iar mai târziu, odată cu creşterea copilului, ele se creaze împreună cu el. Astfel, putem vedea ce a învăţat copilul și ce - nu.

Singur acasă: este oare gata copilul dumneavoastră pentru aceasta?

Demonstrați-i copilului că dacă aţi ieşit pentru cinci minute - să duceţi gunoiul sau să cumpăraţi pâine de la un magazinuul din apropiere - nimic groaznic nu s-a întâmplat. Vă veţi întoarce cu siguranţă. (De altfel, acest lucru rezolvă şi problema grădiniței la 2-3 ani. Copilul este sigur că mama întotdeauna se întoarce şi el se comportă calm și se adaptează rapid). Treptat, puteți mări perioada, astfel copilul va avea timp să se acomodeze și reţineţi că normele de conduită trebuie repetate întotdeauna.

O atenție deosebită ar trebui să fie acordată de către părinții, care sunt nevoiţi să-şi lase copilul pentru ceva timp mai îndelungat. Cu cît sunt mai calmi părinţii, cu atît şi copilul este mai calm. Și, desigur, părinții înșiși trebuie să respecte regulile tehnicii de securitate. Înainte de a pleca, verificati aparatele de gaz și cele electrocasnice, închideți geamurile, din timp învățaţi copilul să folosească telefonul, inclusiv telefonia mobilă. Reţineţi, pe timp de noapte nu lăsaţi copii nesupavegheaţi - acesta este momentul cel mai favorabil pentru formarea temerilor și nevrozelor. Dacă este necesar, încercați să apelaţi la ajutorul unor rude, prieteni și vecini.

Nu există norme de vârstă, când vă puteți lăsa copiii singuri acasă, dar vă puteți orienta aproximativ că pe la 6-7 ani, copilul ar putea foarte bine petrece 3-4 ore în singurătate, în cazul în care este obişnuit treptat cu aceasta de la un an şi jumătate – doi. L-aţi învăţat să se lupte cu frica, să se folosească cu aparatele casnice, i-aţi vorbit despre regulile tehnicii de securitate şi a avut posibilitatea de a însuşi mijloacele de comunicare.

Părinți, chiar dacă sunteți siguri că nu va trebui niciodată să lăsaţi copilul acasă singur, încercaţi să-i insuflaţi această abilitate. În primul rând, veţi fi liniștit în împrejurări neprevăzute și în al doilea rând, copilul dvs va primi deprinderi de viață, ceea ce este foarte important în viața modernă.

Vă urez succese în educație!