Jumătate dintre persoanele adulte sforăie măcar ocazional, iar, dacă în comediile americane, astfel de scene sunt amuzante, în viața reală, sforăitul afectează nu doar starea de bine a celui cu probleme, ci și viața de cuplu. Astfel ajung unii oameni să afirme că, deși au o căsnicie cât se poate de fericită, nu au mai dormit cum trebuie de câteva decenii din cauza zgomotelor făcute de partener.

Sforăitul, cunoscut și ca roncopatie sau stertor, afectează o proporție semnificativă a populației adulte. 45% dintre adulți sforăie, iar 25% dintre ei o fac constant, informează Academia Americană de Otolaringologie.

Sforăitul apare atunci când căile aeriene la nivelul nasului și gâtului sunt obstrucționate, iar fluxul de aer inspirat prin gură sau nas este perturbat. Drept consecință, țesuturile căilor aeriene se lovesc unele de altele și vibrează la contactul cu aerul, rezultând zgomote de intensitate variabilă.

Sforăitul afectează atât calitatea vieții celui care suferă de această problemă (oboseală), cât și relația de cuplu. Conform unui studiu realizat de Asociația Britanică a Sforăitului și a Apneei în Somn pe 1000 de persoane, în jur de jumătate dintre cei întrebați au declarat că ar susține mai des relații intime cu partenerii de viață dacă aceștia nu ar sforăi, în timp ce un sfert dintre ei au recunoscut că fac sex foarte rar din cauza faptului că partenerul sforăie.

„Ce putem observa este că sforăitul cauzează certuri ce transformă relația într-una nefericită. Acestea se adună și pot avea un efect devastator. Rezultatul final este că relația se poate distruge”, explică Marianne Davey, cofondatorul asociației.

Cauzele sforăitului:

În general, procentul bărbaților care sforăie îl depășește pe cel al femeilor care suferă de aceeași condiție, iar problema se înrăutățește odată cu înaintarea în vârstă.

Sforăitul pare să fie legat și de greutatea și forma corpului. Spre exemplu, persoanele cu gâtul scurt sunt predispuse la sforăit deoarece mușchii din jurul corzilor vocale nu pot susține țesutul gras în timpul somnului. Studiile arată că un alt factor de risc pentru sforăit este fumatul, pe motiv că duce la inflamarea căilor aeriene. Astfel, în segmentul fumătorilor, probabilitatea de a sforăi se dublează.

În cazul copiilor, sforăitul cronic poate indica o problemă a amigdalelor sau a polipilor. Se recomandă examinarea de către medic.

Sforăitul poate indica o tulburare de somn, și anume apnee în somn, o afecțiune a aparatului respirator ce se manifestă sub forma întreruperilor temporare (10 secunde) și repetate ale respirației.

De cele mai multe ori, se dovedește dificil de identificat o singură cauză pentru sforăit. Printre potențiale posibile cauze se numără:

  • Excesul de greutate: țesutul adipos depus în zona gâtului pune presiune pe căile aeriene;
  • Congestie nazală cauzată de răceli sau alergii;
  • Obstrucționarea căilor nazale ca urmare a deviației de sept;
  • Umflarea uvulei (apendice muscular din partea posterioară a cavității bucale, cunoscut și sub numele de omusor);
  • Umflarea amigdalelor sau a polipilor (vegetații adenoide) ce blochează căile aeriene;
  • Musculatura slabă a gâtului și a limbii;
  • Utilizarea somniferelor, antihistaminicelor sau consumul de alcool înainte de culcare: acestea relaxează musculatura gâtului diminuând protecția naturală împotriva obstrucției căilor aeriene.

Printre soluțiile recomandate pentru controlarea sforăitului se numără:

1. Modificări ale stilului de viață:

  • revenirea la greutatea normală (pentru persoanele cu câteva kilograme în plus sau supraponderale);
  • dormitul pe o parte mai degrabă decât spate;
  • evitarea alcoolului cu trei sau patru ore înainte de culcare;
  • curățarea căilor nazale: se aplică doar la persoanele la care problema se înregistrează în această regiune a aparatului respirator și presupune folosirea unor medicamente cum sunt decongestionantele nazale.

2. Atunci când modificările în stilul de viață nu dau rezultate, este indicată o vizită într-un laborator de somnologie pentru a se vedea dacă sforăitul este un simptom al apneei în somn. În jur de jumătate dintre cei care sforăie tare și constant suferă de apnee. Aceștia prezintă și alte simptome precum oboseală și somnolență diurnă. Monitorizarea realizată într-un laborator specializat poate să indice cauza problemei măsurând fluxul respirator, nivelul oxigenului din sânge, pulsul, mișcările de peste noapte etc. Pacienții susțin totuși că este destul de dificil să se relaxeze și să doarmă normal într-un mediu străin și conectați prin senzori la diferite aparate.

3. Se poate recurge la utilizarea unui dispozitiv C.P.A.P. (Continuous Positive Airway Pressure - presiune pozitivă continuă în căile respiratorii) pentru a menține căile respiratorii deschise pe timpul nopții. Aparatul furnizează presiune cu ajutorul unei măști din silicon fixată pe cap cu o curea reglabilă. Aparatul se dovedește a fi totuși relativ incomod, susțin unii pacienți. Mai pot fi folosite diferite aparate de respirație orală și dispozitive nazale speciale care măresc diametrul nărilor contribuind astfel la fluidizarea circulației aerului.

4. Intervenția chirurgicală este una dintre cele mai drastice măsuri luate pentru împiedicarea sforăitului cronic. Aceasta presupune îndepărtarea țesutului în exces de la nivelul gâtului. Printre opțiunile chirurgicale prezentate pacientului se numără:

  • uvulopalato-faringoplastie: constă în remodelarea zonei afectate și are drept rezultată lărgirea căilor aeriene superioare;
  • uvulapalatoplastia cu laser (îndepărtarea țesutului în exces cu ajutorul laserului);
  • somnoplastia sau ablatia prin radiofrecvență: utilizarea frecvențelor radio pentru îndepărtarea țesutului în exces;
  • procedura pillar: constă în implantul unor fibre de poliester în valul palatin pentru a întări țesutul și a diminua vibrațiile.