Preot: „Dacă faci un copil în post înseamnă că nu ai conștiință creștină”

Venirea pe lume a unui copil reprezintă, pentru majoritatea familiilor, un moment unic, una dintre cele mai mari bucurii din viață, dacă nu chiar cea mai mare. Indiferent dacă părinții respectivi mai au sau nu și un alt copil.

Sunt cazuri, din ce în ce mai dese, din păcate, în care conceperea și ducerea sarcinii la bun sfârșit înseamnă o luptă, o bătălie pentru viață. Cu atât mai mare și mai fericit este, pentru aceste familii, momentul sosirii pe lume, a îngerașului.

Din acest punct de vedere, este de la sine înțeleasă implicarea Bisericii, atât în protejarea instituției familiei, cât și în lupta împotriva avorturilor.

Iată cum explică preotul român Eugen Tănăsescu conceperea copilului în perioada postului sau a Săptămânii Mari.

Postul Paştelui înseamnă curățirea sufletească şi trupească

Postul nu înseamnă doar să respecți reguli alimentare şi să te reții de la plăcerile trupeşti, ci mai ales să nu păcătuieşti cu gândul.

„Dacă nu porneşti întărit trupeşte la acest drum, degeaba o faci. Postul nu este o detoxifiere alimentară, postul creştin te detoxifică, dacă vreți, de cea mai mare toxină, numită păcat”, avertizează preotul.

Sex în Postul Paştelui: Copilul conceput în post, o viață pusă în pericol

„Conceperea unui copil în perioada postului înseamnă că nu ai conştiință creştină. Neavând conştiința creştină, spun sfinții părinți ai Bisericii, pui în pericol atât viața ta, cât şi a copilului. Nu doar în sens fizic, ci mai grav, îi pui în pericol viața sufletească, identitatea, educația lui, iar toată viața sa va fi bulversată”, spune preotul Tănăsescu.

De altfel, cuvântul „păcat”, la origine, înseamnă eşec, rătăcire, lipsa împlinirii, venind din grecescul „amartia”.

„Un păcat nu este ceva în sine, este un termen prin comparație cu ținta care nu a fost atinsă. Când faci un copil în post este păcat pentru că este dovada eşecului acestei conştiințe creştine pe care nu o ai, pentru că un creştin care nu are aceasta conştiința nu face altceva decât să transforme toate faptele lui în păcate”, explică preotul sensul în care trebuie înțeles păcatul.

Habotnicie? Obtuzitate? Falsă înțelegere a valorilor propovăduite de Isus?

Habotnicie? Obtuzitate? Falsă înțelegere a valorilor propovăduite de Isus? Toate la un loc. Și încă multe altele,  este de părere preotul.

Spusele unor astfel de așa-ziși slujitori ai Bisericii nu fac bine nimănui. Nici Bisericii, ca instituție către care românii își îndreaptă încrederea. Nici credincioșilor care caută un sprijin acolo unde cred că îl pot găsi: la părinții care-l slujesc pe Dumnezeu.

Orice copil care vine pe lume este un dar al lui Dumnezeu și, prin urmare, o minune. Fiecare copil vine să-și aducă contribuția proprie prin existența sa, fără ca cineva dintre noi, muritorii, să știm vreodată care este aceasta și unde va duce drumul acelui copil, ce implicați asupra noastră, a tuturor, poate avea drumul acelui copil.

„Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, că a unora ca aceștia este Împărăția cerurilor” (Matei 19, 14)

Cu exemplul copiilor, Mântuitorul a evidențiat porunca dată celor mari de a nu-i opri în înaintarea spre Împărăția Cerurilor, ci de a-i ajute să facă acest lucru.