Obiceiuri care te ajută să fii un părinte minunat

Viața de părinte este alcătuită din încercări zilnice de a învăța copiii câteva abilități de bază, precum empatia, auto-controlul, rezolvarea problemelor și gestionarea diverselor emoții. Este cert faptul că pedepsele nu funcționează pentru a educa un copil deoarece efectele lor se resimt doar pe un termen scurt. Modificându-ne însă pe noi înșine, prin modul în care vorbim cu ei și prin modul în care interacționăm vom reuși să facem cu adevărat minuni. Acest sistem este recomandat de Daniel Siegel, profesor de psihiatrie la UCLA și Tina Payne Bryson, psihoterapeut pentru adolescenți.

1. Conectați-vă
Un sfat valabil în special pentru părinții care au copii preadolescenți sau adolescenți, care nu vor reuși să audă ceea ce încerci să le transmiți. Conexiunea înseamnă să arăți că ești de partea lor, menținând anumite limite, să treci de la reactivitate la receptivitate. Conexiunea implică să: transmiți confort, să validezi, să asculți, să reflectezi.

2. Reduceți numărul de cuvinte
Majoritatea părinților au tendința să țină prelegeri atunci când copiii nu se comportă așa cum își doresc. Aceste prelegeri nu aduc în final niciun beneficiu pentru că ajungeți să îi inundați efectiv cu informații și senzații, ceea ce îi vor determina să vă ignore. Cu cât sunt mai puține explicațiile, cu atât mai bine.

3. Acceptați emoțiile
Toate sentimentele sunt permise, însă nu același lucru este valabil și pentru comportamente. Nu insistați ca emoțiile copiilor să fie raționale și să aibă sens. Important este în final ce facem cu aceste emoții, respectiv comportamentul. Mesajul transmis trebuie să fie: poți simți ceea ce dorești, dar nu poți să faci întotdeauna ce dorești.

4. Descrieți, fără a ține prelegeri
Dacă vă întrebați de ce ajungeți să fiți ignorați de copii, răspunsul este simplu: ei știu deja ce urmează să ziceți și apoi vă și aud cum spuneți lucrul respectiv. De obicei știu că anumite lucruri pe care le fac sunt greșite. Prin urmare, în loc să le țineți predici, explicați care este problema.

5. Implicați-vă copiii în disciplină
Puneți în practică educația cu blândețe. Între părinte și copil trebuie să existe un dialog, și nu o judecată rapidă. Întrebați-i ce fel de rezolvare văd ei și vor deprinde în acest fel nu doar abilități de a rezolva problemele, ci și o calitate magică, empatia.

6. Reformulați o negație sub forma unei afirmații condiționate
Da, poți să faci lucrul X după momentul Y. Nu este întotdeauna cea mai buna soluție, dar cel puțin veți observa mai puține reacții de rezistență. Desigur, rămân valabile acele lucruri pe care le considerați non-negociabile.

7. Subliniați aspectele pozitive
Spuneți întotdeauna ceea ce doriți, nu ceea ce nu doriți. În acest mod vă asigurați că mesajul ajunge la copil fără a fi distorsionat. Nu uitați să vă lăudați copiii atunci când fac lucruri frumoase. Dacă de fiecare dată când le vorbiți nu faceți decât să îi criticați, ce fel de asocieri credeți că vor crea cu imaginea voastră?

8. Abordați situația într-o manieră optimistă
Din nou este vorba de o abordare pozitivă. Încercați cumva să includeți joaca și, atunci când vă deranjează o anumită acțiune, puteți juca un rol în care să dramatizați, de exemplu. Sau când copilul nu vrea să intre în mașină vă puteți preface un monstru care îl urmărește. Umorul ajută întotdeauna, indiferent de situație.

9. Ajutați-i să deprindă instrumente de folos
Aici este vorba despre instrumentele care îi ajută să gândească frumos și corect. Vă doriți ca în plus față de experimentarea emoțiilor, să și învețe din ele și să poată să le observe. Ajungând să își studieze singuri modul în care gândesc, nu se vor mai simți copleșiți de emoții și sentimente. Nu le vor mai nega, ci le vor accepta ca pe ceva firesc.

Vouă cum vi se pare acest sistem de recomandări? Aplicați vreun sfat în educația copiilor voștri?

Sursa