Nu compara copiii între ei și nu te compara cu alți părinți

Atât pe rețelele sociale cât și în viața cotidiană putem observa un fenomen adânc implantat în ADN-ul părinților moderni. Tendința de a se compara cu alți părinți, dar și copiii între ei este foarte nocivă atât pentru starea de spirit personală cât și pentru educația și dezvoltarea ulterioară a copilului. Problema mai mare începe atunci când nu mai ești atent la copilul tău și nu te bucuri de realizările lui. Începi să te uiți mereu la alții și să-l compari în detrimentul lui.

Deseori, pe părinți îi macină dacă bebelușul nu ia la fel de mult în greutate, dacă începe să vorbească sau să meargă mai târziu. Este bine să fim atenți și să ne dăm seama atunci când există o întârziere gravă și să cerem ajutor profesionist, dar nu este cazul să începem o cursă contra cronometru și să ne facem griji că nu suntem mame destul de bune, dacă micuțul nu e fruntaș pe toate planurile.

Rivalitatea între frați

Atunci când compari frații între ei, creezi o rivalitate și uiți că fiecare copil este unic, chiar dacă doi sau mai mulți împart aceleași gene și au parte de același tip de educație. Fiecare are propriul ritm de dezvoltare, propriile abilități, puncte slabe și puncte tari, propriile interese. Unul poate este mai talentat la sport. Altul este mai retras și iubește poezia. Altul este foarte bun la matematică.

Dacă sunt comparați în mod constant cu alții mai buni decât ei, vor începe să creadă că sunt incapabili. Vor crede că orice ar face nu sunt suficienți de buni și atunci nu se vor mai strădui să se autodepășească. Ar putea începe să aibă resentimente față de părinți, frați sau alți copii față de care se simte inferior.

Atitudine pozitivă

Nu compara copiii între ei. Dacă tu gândești că unul este mai bun, iar altul nu, ar fi bine să fii conștientă de asta, dar să nu exprimi verbal acest lucru. Încearcă să vezi care sunt talentele naturale ale fiecărui copilul. Apreciază mai degrabă munca pe care o face. Poate nu este el prea performant la matematică, dar dacă se străduiește să-și facă temele și să învețe și ia un 8, merită să fie lăudat, chiar dacă au existat elevi în clasa lui care au luat note mai bune.  

Motivare prin încurajare

Nu compara copiii între ei. ”Ideal ar fi bine să motivăm copiii prin încurajare și nu prin critică, să îi încurajăm când au comportamente și obiceiuri frumoase și dezirabile, mai curând decât să îi criticăm când fac ceva care pare greșit. 

Un aspect important este cooptarea copiilor în autoevaluare. Întreabă-i ce cred ei că au făcut bine, ce au greșit, ce ar schimba în viitor în comportamentele lor și de ce. De asemenea, micuții au nevoie în motivația lor de modele, oameni care excelează în ceea ce fac, în domeniul lor de activitate. La început îi pot imita, iar pe termen lung vor decide ce e potrivit pentru ei și ce nu, din comportamentul și ideile mentorilor lor.