La ce se gândește un bebeluș în timpul botezului? Povestea devenită virală pe internet

Monologul imaginar al unui bebeluș care participă la propriul botez face furori pe internet. Descrisă în mod cronologic, experiența botezului pentru cel mic le aduce zâmbetul pe buze mamelor care recunosc fiecare detaliu expus în text. Iată ce ar putea gândi un prunc pe perioada întregului ritual al botezului.

Ora 14.00. Multă lume în casă. Mama s-a coafat, tata are un soi de șervet verde legat de gât, cam ca babețica mea, dar mai îngust. Arată caraghios, am râs de el. Bietul tată, crede că râd de fapt cu el. Oricum, suspect de multă agitație. Presimt că e în legătură cu mine. Ia să stau treaz. Nu, mamă, nu vreau să dorm și nici să manânc. Voi îmi pregătiți ceva.

Ora 15.00. Au mai venit și alții. Vorbesc tare, râd. Din când în când se apleacă și mă gâdilă. Asta-i un obicei tâmpit – ce, ne cunoaștem? Pe voi vă gâdilă necunoscuții în dormitor? Ia să plâng nițel, poate mă ia mama-n brațe și scap. Deci trag aer în piept, deschid gura și…

Ora 15.45. Presupun c-am adormit. Adică trebuie să fi dormit, nu? că acuma m-au trezit. Ce nesimțiți… Ba, dormeam, da? Ce mă trambalați atâta? Na, că acum a apucat-o pe mama cheful să mă schimbe. Femeie, tu pe ce lume ești? Lasă-mă-n pace să dorm! Ia să tragem aer în piept…

Ora 16.15. Credeți că am chef de plimbare? Adică, zău, vă imaginați că asta vrea omu sâmbata după-amiază pe la patru, să se dea cu mașină? Și acum ne și întoarcem, că cică au uitat un certificat de naștere. Asta mi se pare o prostie – ce, aveți nevoie de dovezi că m-am născut? Nu urlu suficient de tare aici? Nu pricepeți? Vreau aaa-caaa-săăă, la mine-n paaaat!

Ora 16.30. Oooo, câte luminițe-n camera asta! Și ce tavan înalt! Miroase nu prea, n-ar strica o curățenie generală, dar dacă n-au ferestre, nici n-ai ce să speri… Uite-i și pe tipii ăștia, umbla-n rochii aurii cu mâneci negre, doi barboși… Unul a pus mâna pe mine – ia gheara, ce-i cu manierele astea?

Ora 16.40. Cântă – sau așa cred ei. Mama e Carmina Burana pe lânga ăștia. Aloouu, mă blues brothers, mai încet că nu mă mai aud gândind! Mă ține-n brațe o tanti, habar n-am cine e aia rag de mama focului, e cam multă lume în spate, e și oala mare în stânga, o masă… Cred că aștia vor să mă mănânce. Băi, trebuie să scap de-aici imediat. Mama! Maaaaa-maaaaa! Cât mai tare: MAAAA-MMMAAAAAA!

Ora 16.50. Urlu în continuare. Pân-aici mi-a fost, nu mai scap. Mama e cu ei, clar, în loc să mă scape din beleaua asta îngrozitoare (în care tot ea m-a băgat, dacă e să mă gândesc), a vent să-mi dea suzeta. Suzeta? De-asta crezi tu, mamă, că am nevoie acum? Ia-mă de-aici, nu-i vezi p-ăștia ce-mi pregătesc? Ce trădătoare. Nu m-aș fi așteptat la așa ceva tocmai din partea ei.

Ora 17.00. Tanti m-a dat la nenea în brațe, dar tot în spatele bărboșilor stau. Aia fac vrăjitorii peste cartea de bucate, lumea îi aprobă cu gesturi stranii. În oala aia e apă, m-am prins. Nu văd de-aici dacă e vreun morcov și niscaiva păstârnac înăuntru, dar n-am nicio-ndoială. Cred că mă fac ciorbă. Am încurcat-o rău de tot. Cred c-am și răgușit, dar nu mă las - cineva trebuie să mă salveze și pe mine. Cineva, oricine, ajutor!

Ora 17.05. Nenea face avioane cu mine. Ce truc vechi, nu mă păcălești.

Ora 17.10. Nenea face avioane cu mitraliere și cu bombe. Am tăcut, fazanul crede că datorită lui. Aiurea, nu m-am resemnat, doar îmi conserv puterile magice. Când or vrea să m-arunce-n oală, o să-mi iau zborul. Roadeți-vă unghiile, na, canibalilor.

Ora 17.15. Gata, pân-aici mi-a fost. M-au luat pe sus, m-au pus pe masă, m-au dezbrăcat. Pentru o clipă am ajuns pe burtă, dar puterile magice n-au acționat, n-am putut s-o șterg, deși am încercat. Acum m-a luat bărbosul nr. 1 și mă duce spre oală. Acum, ajutor, acum! Ba, nu mă băga-năuntru, stai așa.

Ora 17.15. WHOA! S-a răzgândit, uite-l că mă scoate. Stai să țip.

Ora 17.15. Nu, iar mă bagă-n oală. Mă, nebunule, termină!

Ora 17.15. Iar m-a scos. Devine ridicol. Nici nu știu dacă vrea să mă înece pe bune, că mă ține de nas și gură. Poate vrea să mă sufoce? Mă deșteptule, tu respiri cumva prin alte găuri?

Ora 17.15. Dacă mai face asta încă o dată, pe bune dacă nu fac și eu ceva pe el. Măcar atât. Ia, că mă ține deasupra oalei, să mă scurg. Ce înapoiați. De prosoape n-ați auzit?

Ora 17.20. Credeam c-am scapăt, că s-au îndurat... M-au luat de la oloi, m-au îmbrăcat la loc, dar m-au dat și cu ulei și tot lui nenea ăla m-au livrat și ăla merge cu bărboșii într-o cameră secretă. Acolo o fi tigaia, poate nu mai vor ciorbă. Unde duceți voi copiii mici, mă nenorociților? Ia să urlu un pic, poate atrag atenția cuiva, deși toți sunt împotriva mea... Las' că scap eu și vă dau pe mâna Poliției!

Ora 17.25. Nu trebuia să urlu. Mi-au băgat pe gât droguri cu lingurița. Se-nvârte tot, mă țin de bărbie să-nghit. Am reușit să scuip un pic, dar bărbosul s-a ferit, e clar că are experiență. În schimb, fraierul care mă ține strâns în brațe e începător. Acum are o amintire de la mine, pe reverul de la cămașă.

Ora 17.30. Dhhroglgul ăla isssi mmfaseee emfectul. Mmmmhhhmmm. Mi-e somn. Tu, trecătorule, dacă citești asta, să știi că m-am luptat ca un bărbat și-am fost învins mișelește. Adio, și să vă stau în gât.

Ora 18.00. M-am trezit din nou. Sunt viu, întreg... Nu stiu cum am scăpat, dar încă un botez nu mai suport. Bai, deștepților, sper că nu vă mai vine vreo idee săptămâna viitoare.

Femeie, ia scoate sutienul și vino-ncoa. N-am uitat că m-ai trădat acolo, dar acum am nevoie de tine. Mi-e foame. Ma-maaaaaaa!