Nașterea unui copil este un dar al Domnului, dar este totodată și o chemare nouă, și o osteneală nouă, și o cruce nouă pentru soți.

Dumnezeu le încredințează părinților pământești un prunc, o ființă încă lipsită de apărare trupește și sufletește.

„Aceasta nu este o bucurie oarecare, nu este o joacă și nu este o distracție: este o mare responsabilitate, căci la Înfricoșătoarea Judecată părinții vor da socoteală în fața Domnului pentru sufletele vii ale copiilor lor”, spune Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale.

Potrivit mărturiei unora dintre scriitorii bisericești, starea sufletească a copilului este în mare măsură determinată de starea inimilor părinților în sfințita clipă a zămislirii.

„Singuri ne complicăm viața mult alergând după bunuri materiale. Nu ne gândim că cu cât avem mai multe bunuri ale civilizației, cu atât mai multe probleme ne adăugăm nouă înșine și familiei noastre. Ne agităm peste măsură, pierzându-ne prețioasa liniște. Ne împrăștiem. Femeia este silită să lucreze pentru că, chipurile, nu ajung banii, iar ca rezultat copiii rămân lipsiți de mamă. Pentru niște lucruri neînsemnate pierdem sensul și scopul familiei. Ne înghite deșertăciunea și nu ne putem opri deloc, vrem tot mai mult, și ca urmare copiii rămân lipsiți de atenție. Aceasta este o greșeala uriașă, iată ce trebuie să pricepem. Atunci problema va înceta să existe”, mărturisește Starețul Paisie Aghioritul.

Conform mărturiilor bisericești „vrednică de dispreț este femeia care se poate plictisi când are copii, și ferice de cea care, mândrindu-se cu titlul său de mamă, își privește copiii ca pe cea mai mare podoabă a sa”.

Sursa