Elena Grabovschi: Îmbrățișările ca sursă pentru nevoia de dragoste și apartenență la copii

Elena Grabovschi, Psiholog, Consultant în Psihologie Comportamentală Aplicată

Este dovedit faptul că necesitatea de dragoste, necesitatea de apartenență este una din necesitățile fundamentale conform piramidei lui Maslow. Cu toții avem necesitatea de a simți că suntem iubiți, suntem acceptați, suntem importanți pentru cineva. Această necesitate este simțită în mod acut în primul rînd de către copii. Ei au multă nevoie de antenție din partea părinților, au nevoie să simtă dragostea și căldura părintească, au nevoie să audă fraze de genul ”Îmi ești foarte scump”, “Ce mult mă bucur că ești copilașul nostru”.

Pentru  ca copiii să se dezvolte armonios, ei au nevoie neaparat de satisfacerea necesității de apartenență și dragoste. Ei au nevoie să simtă această apartenență pentru a se “hrăni” emoțional și corespunzător pentru o dezvoltare multilaterală. Din acest motiv, noi ca părinți avem sarcina să întreprindem acțiuni în direcția atingerii acestui scop. O modalitate foarte simplă dar și foarte eficientă este să ne îmbrățișăm copiii cît mai des.

Elena Grabovschi: Îmbrățișările ca sursă pentru nevoia de dragoste și apartenență la copii

Recunoscutul economist și doctor în filosofie Paul Zac, care a fost denumit și “Doctorul Dragoste”, recomandă să ne îmbrățișăm nu mai puțin de 8 ori în zi, pentru a fi fericiți și a savura din plin viața. Iar terapeutul de familie Virginia Satir recomandă să ne îmbrățișăm de cîteva ori în zi copiii, menționînd că “4 îmbrățișări în zi sunt necesare pentru a supravețui, 8 îmbrățișări – pentru a savura viața și 12 pentru o creștere personală eficientă”.

Atunci cînd ne îmbrățișăm, din cauză atingerii fizice, în corp are loc eliberarea oxitocinei – un neurohormon, care influiențează pozitiv dispoziția și starea fizică și psihologică. La fel scade starea de oboseală, stres și neliniște. Medicii chiar menționează că hormonul de oxitocină, denumit “hormonul dragostei”, are o influiență la fel de benefică ca și serotonina, ”hormonul veseliei”. Astfel noi îmbrățișăm copilașul atunci cînd el plînge, se simte rău, are nevoie de atenția noastră, sau pur și simplu simțim nevoie de a o face fără nici un motiv.

Atunci dacă este o modalitate atît de simplă și totodată atît de eficientă pentru a fi mai sănătoși și fericiți – îmbrățișările, de ce nu am face asta mai des? Îmbrățișați-vă copilașii dragi!

Elena Grabovschi: Îmbrățișările ca sursă pentru nevoia de dragoste și apartenență la copii

Sursa: www.consult-parinti.md