Despre esența Postului Nașterii Domnului, cu preotul Maxim Melinti: „Postul NU este greva foamei! Lăsați basmele populare!”

La 28 noiembrie, în fiecare an, începe Postul Nașterii Domnului, numit și Postul Crăciunului. Într-o discuţie de suflet cu preotul Maxim Melinti, parohul Bisericii „Acoperământul Maicii Domnului” de la Ghidighici, am aflat ce înseamnă de fapt „a posti”, cine se abține de la postul alimentar și de ce, an de an, dispar tradițiile frumoase de Crăciun.

Care este durata Postului Nașterii Domnului și ce însemnătate are?

Postul Nașterii Domnului începe din 28 noiembrie și se încheie la data de 7 ianuarie. Postul ne pregătește de Nașterea Mântuitorului Hristos.

Modul de postire în această perioadă: Ce se mănâncă și ce nu se mănâncă? În ce zile se face dezlegare și la ce alimente?

Conform tradiției bisericești, în acest post, de luni până vineri ne alimentăm doar cu fructe și legume fierte, iar pește mâncăm doar sâmbătă și duminică și de sărbătorile mari, cum ar fi: Intrarea Maicii Domnului în Biserică (4 decembrie), Sfântul Andrei (13 decembrie), Sfântul Nicolae (19 decembrie) și Sfântul Spiridon (25 decembrie).

Ce sfaturi le oferiți celor care nu pot posti cu mâncarea?

Până a începe postul, este recomandat să vă consultați cu medicul de familie, pentru ca ulterior să vă spună dacă puteți sau nu să țineți post.

Ca regulă, de practicarea postului alimentar sunt scutiți copiii mici, elevii și studenții, femeile însărcinate și mamele care alăptează, persoanele în etate și cele cu boli cronice, persoanele cu profesii specifice care au nevoie de un regim special de alimentare.

Totuși, atât cei care postesc, cât și cei care nu postesc, nu sunt scutiți de postul spiritual. Lăsați-vă de minciuni, bârfe, vorbe urâte, lene, invidie, mândrie și indiferență! Atunci veți vedea că postul spiritual este mai dificil, dar aduce mai multă satisfacție pentru cugetul și sufletul omului.

Cum ar trebui să fie postul pentru copii?

Dup cum am spus anterior, copiii sunt scutiți de postul alimentar. Însă, ei pot învăța de la părinți în ce constă postul spiritual: să reducă utilizarea gadgeturilor și a televizorului, să citească mai mult, să participe la evenimente caritabile, să-și viziteze bunicii.

Foarte mult contează atmosfera postului în familie. Se întâmplă că mama, fiind mai mult evlavioasă, ține post cu strictețe, pe când ceilalți membri, sotul și copiii, ignoră sau refuză postul alimentar. Așa apar certurile și supărările. Părinții trebuie să rezolve acest conflict în mod pașnic, în așa fel încât nicio persoană să nu aibă de suferit și să nu fie stigmatizată. Acolo unde nu se reușește postul alimentar, puneți accent pe fapte bune, pe caritate, pe lectura literaturii clasice și duhovnicești.

Copiii trebuie să vadă postul din altă perspectivă, nu doar prin excluderea unor produse și aplicarea pedepselor. De altfel, riscăm să creștem copii care vor asocia postul doar cu absența untului și cașcavalului de pe masă. Învățați copiii să prețuiască tot ceea ce au și să împartă cu ceilalți, care nu au!

Hristos spune: „Milă voiesc, și nu jertfă.”

Fie-vă milă de voi și de copiii voștri!

Prin ce se deosebește Postul Crăciunului de celelalte posturi din an?

Orice post are un moment culminant de care ne apropiem. Acest post, cum am menționat mai sus, ne apropie de Hristos. Să ne imaginăm că facem parte din echipa celor trei magi, care văzând o stea deosebită în cer, au pornit la drum, să-L găsească pe regele nou-născut Hristos. Drumul lor a fost lung și anevoios, cu multiple impedimente, dificultăți și probleme. Însă ei nu și-au pierdut curajul, deoarece știau că într-o bună zi se vor închina în fața Pruncului Hristos.

Aș dori ca noi, oamenii, să avem anume aceste sentimente, să pregătim ceva pentru Hristos, pentru membrii familiei. Acest ceva nu trebuie să fie un dar anume, ci inima noastră curată, mintea luminată și faptele frumoase. 

Crăciunul este o sărbătoare specială, un prilej minunat de a ne revedea familia și prietenii. Totuși, pe an ce trece, parcă se uită adevărata esență a acestei zile, iar oamenii se lasă influențați de ofertele magazinelor, de marketing. Unde e spiritul de sărbătoare? Unde au dispărut frumoasele tradiții?

Noi, părinții, suntem de vină. Mereu suntem ocupați și obosiți. Găsim timp pentru telenovele, pentru rețele sociale, însă nu avem timp pentru oamenii dragi. Apar zeci și mii de scuze false. Hristos ne vrea împreună, dimineața în casa Sa – în Biserică, apoi să ne vadă pe toți în casele noastre, așezați în jurul mesei.

Cu părere de rău, mulți creștini au redus sărbătoarea Nașterii Domnului doar la petrecerea de acasă. Unii nici nu fac diferență între Revelion și Nașterea Domnului, folosind termenul de Crăciun, salutându-și aproapele cu „Crăciun fericit!”. Dar cine este acest Crăciun? După tradiția populară, Crăciunul a fost un nene, care nu le-a permis lui Iosif și Fecioarei Maria, aflată în prag de nașterea lui Iisus, să se adăpostească în casa lui, ci au fost alungați să stea la staulul animalelor. Deci, pe omul care a lăsat o mamă cu copil să stea afară, noi acum îl pomenim?

Haideți să uităm de basmele populare și să numim sărbătoarea așa cum este – „Nașterea Domnului”, și să ne salutăm reciproc: „Sărbători fericite, sărbători binecuvântate!”.

În zilele noastre, moldovenii organizează petreceri chiar și în post. Care este viziunea dvs. vizavi de acest lucru?

Eu nu am dreptul moral și juridic să-i opresc să facă petreceri în post. Fiecare se consultă cu propria conștiință. Hristos spune că omul nu doar cu pâinea va trăi, dar și orice cuvânt care vine de la Dumnezeu. Cu alte cuvinte, trebuie să găsim timp și pentru a ne hrăni stomacul cu mâncare, dar și pentru a ne alimenta creierul cu credință, cultură, lectură.

Ziua mea de naștere cade în Postul Sfinților Petru și Pavel, iar ziua primului nostru fiu – în Postul Mare. Vă spun cu toată sinceritatea, noi nu organizăm jocuri și petreceri, mese și chefuri. În aceste zile încercăm să contribuim la niște acte de caritate, să aducem bucurie pe fețele celor solitari, săraci și abandonați.

Cum se explică faptul că în data de 31 decembrie, de Revelion, oamenii sărbătoresc cu chef, cu fel de fel de bucate, deși e încă post?

Regimul sovietic a reușit să aducă Revelionul pe prim plan și să treacă Nașterea Domnului pe ultimul plan sau chiar să-l smulgă din memoria oamenilor. Ce fel de Revelion fără salata Olivie, fără șampanie, mandarine sau focuri de artificii? Sunt niște rămășite ale sistemului comunist, deoarece aceste produse au fost accesibile pe piață și i-au adunat pe cetățenii noștri timp de zeci de ani.

E greu să schimbi acest obicei. Totuși alte țări continuă să marcheze mai mult Nașterea Domnului, iar Revelionul rămâne a fi o sărbătoare simbolică. Priorități schimbate, tradiții încurcate...

Un mesaj pentru toți credincioșii, niște sfaturi de care să ținem cont în post...

Nu postiți pentru Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor sau pentru a slăbi! Postul nu e greva foamei!

Nu postiți ca să vă certați! Postiți ca să luminați inimile, ca să fiți milostivi!

Părintele Sofian Boghiu spunea: „În post contează foarte mult să vă iertați unul pe altul. Poți să mori de foame, nu are niciun rost postul tău, până nu te împaci cu celălalt. Unii nu-şi vorbesc cu anii. Dar postesc fiecare post. Vai de postul lor!”

Puneți-vă drept scop să vă lăsați de patimi sau obiceiuri proaste (de exemplu, vorbe urâte, minciuni, lene, invidie). La sfârșitul postul verificați dacă ați avut o schimbare lăuntrică, nu doar în ceea ce privește kilogramele. 

Vizitați-i pe oamenii dragi, sunați-i pe cei plecați departe, expediați-le scrisori prin poșta obișnuit. Cu siguranță va fi o surpriză plăcută pentru ei.

Fiți corecți și cinstiți cu cei din jur, cu voi înșivă și cu Dumnezeu!