Pentru părinte, educaţia unui copil hiperactiv înseamnă o mare provocare. Hiperactivitatea este unul dintre principalele semne ale deficitului de atenție la copii sau ADHD. De regulă, aceşti copii sunt greu de controlat, manifestă un exces de activism, impulsivitate, sunt agitați și nu se pot concentra suficient asupra unor sarcini.
Potrivit specialiştilor, în ultimii 10 ani numărul acestor copii a crescut de câteva ori, iar cauzele ar fi multiple.
„Părinţii foarte des pleacă şi lasă copiii în grija altor persoane. Frecvent, la noi vin anume persoane străine care îngrijesc de copii: bunica, nana, vecina. De asemenea, un factor de risc poate constitui şi moştenirea genetică, în cazul în care ambii părinţi sunt temperamentali. Însă noi considerăm că „ciuma” secolului XXI sunt tehnologiile informaţionale, când vedem copii de 3 ani dependenţi de televizor, calculator, smartphon”, a explicat Nadejda Caraman, medic neurolog, în cadrul Institutului Mamei şi Copilului.
În aceste condiţii, copilul se izolează într-o lume virtuală. Micuţul nu are ce învăța, devine agresiv, hiperactiv, cu dificultăţi de vorbire şi de atenţie. Astfel, este important ca părinții să-şi înţeleagă micuțul şi să-i ofere un mediu adecvat nevoilor sale.
„Părinţii nu trebuie să-i lase fără atenţie şi îngrijire. Este necesar să le alcătuiască program de lucru manual: să taie, să încleie, deseneze, lipească, modeleze, să facă mozaicuri. Obligatoriu, părintele trebuie să ajute copilul să descoperă lumea, prin plimbări în parc, la aer curat. De asemenea, copiilor de la 3-4 ani le recomandăm sport: dansuri, înot, atletism, poate fotbal sau lupte libere, în dependenţă de preferinţele copilului şi indicația antrenorului”, a adăugat Nadejda Caraman.
Totodată, atmosfera din familie trebuie să fie caldă, fără neînţelegeri între părinţi, iar comunicarea este foarte importantă.
„Comunicarea din familie trebuie să se concentreze pe trei subiecte esenţiale: relaţia mamă – tată, chestiuni cotidiene şi copilul. În majoritatea cazurilor se întâmplă invers, şi copilul, din cauza dragostei şi grijii exagerate a mamei, înrăutățește situaţia şi devine manipulator. El are un comportament hiperactiv, vrea să fie lider şi ia rolul de comandant. Aceşti copii fac isterii şi capricii absolut conştient. De aceea, dialogul trebuie să fie de la egal la egal”, a explicat specialistul.
Părintele trebuie să vorbească cât mai clar şi matur cu micuţul, cuvintele vor fi bine articulate şi privirea directă în ochi, astfel încât copilul să înţeleagă că mesajul este transmis anume pentru el.
Statisticile arată că totuşi băieţii manifestă această tulburare comportamentală mai des. Hiperactivitatea poate fi observată din primele zile de viaţă, dar mai frecvent se manifestă odată cu dezvoltarea psihomotorie a copilului, începând de la vârsta de 1-2 ani. Tratamentul trebuie făcut, în primul rând, pe cale psihoterapeutică și abia după asta, în caz de necesitate, se poate recurge la cel medicamentos.
Sursa: Mamaplus.MD