Criza copiilor de trei ani. Metode de depășire. Sfaturile psihologului Anna Gavriliuc

Anna Gavriliuc, психолог

În ultimul timp, tot mai mulți părinți tineri, se adresează la psiholog pentru ajutor cu una şi aceeași întrebare: cum poate amenința copilul  și întreaga familie criza de la trei ani? Chiar numele acestei perioade din viaţa fiecărui copil este oarecum alarmantă și înfricoșătoare? Această criză va aduce dificultăți mari și când va veni ea exact?

Aș dori să asigur mamele și tații, în această perioadă că nu se întîmplă nimic teribil în dezvoltarea copilului. Copilul este în creștere, deprinde noi abilități de autoservire, face prima încercare în manipularea cu creioanele, pixurile şi acuarelele, dar cel mai important aspect al crizei devine, fraza "eu însumi". La copil apar propriile dorințe, de multe ori sunt diferite de dorințele părinților, ceea ce mai devreme nu s-a observat. Acest lucru nu înseamnă că copilul va înceta să se joace cu dvs, dar poate va fi mai insistent într-o anumită sferă și în jocurile sale dar nu tocmai ceea ce este convenabil și interesant pentru dvs.

O altă trăsătură distinctivă a acestei evoluții la copilul iubit, este aspectul de negativizm în jur. Aceasta nu este doar o încălcare de educație, ci este o nedorinţă, în cazul în care i se cere să facă acest lucru. Cu cît mai mult este rugat, cu atît mai insistent copilul refuză să se conformeze cererii. Și de îndată ce sunteți de acord cu copilul, el se întoarce imediat la 180 de grade și îndeplineşte dorința iniţială.

Vorbind despre de criza de la trei ani, nu putem uita un semn important al acestei perioade - încăpățânarea. În acest caz, nu este vorba despre insistenţa în colectarea pieselor de construcţie sau mozaic, ci de cerinţa copilului de a obține nu ceea ce vrea sau ce îi place, ci pur și simplu pentru că deja aceasta a cerut! La adulti, acest comportament este asociat cu fraza, "am spus" și eu nu renunţ la cele de mai sus, iar copilul astfel încearcă să se afirme ca personalitate.

O altă parte din manifestările crizei de trei ani este încăpățânarea și autovoința, care de multe ori se termină în revoltă-protest. Copilul necesită independență în alegerea felului și stilului de viață, precum și o mare parte din ceea ce el a făcut cu plăcere, acum este manifestat de protest. Acest lucru este direct legat de o altă caracteristică a vieții la trei ani - aprecierea personalităţii prietenilor și rudelor. Brusc copilul începe să numească părinții, să facă scene de gelozie fraților și surorilor mai mari, manipulează cu bunicii.

Ce trebuie să facă părinții ce au copii de trei ani - în primul rând - răbdare, răbdare, răbdare și încă o dată răbdare! Întotdeauna amintiți-vă că acest copil este dorit și aşteptat! Ajutaţi-l să facă față schimbărilor sale. Eu încă mai sper că părinţii sunt  înțelepţi, că nu vor răspunde încăpățânărilor copilăreşti și voinţei lor cu aceeaşi monedă, încercînd să demonstreze cine e mai încăpăţînat. În același timp nu-l veţi răsfăța necugetat pentru toate capriciile copilului. În cazul în care un acces de furie a avut loc pe stradă sau în alt loc public, copiilor le place să lucreze pentru public, încercaţi doar să scăpaţi de spectatori. Duceţi-l în locul unde lacrimile lui nu le va vedea nimeni. Amintiți-vă, criză care apare la copil nu e din cauza eredităţii sau educaţiei proaste, sau a lipsei de experiență ci din cauza perioadei de dezvoltare a copilului, voinței lui de educație și de autoimportanță.

În această perioadă, anume noi, adulții, este important să înțelegem că frecventele conflicte violente agravează doar situația și contribuie la perioadă prelungită și dureroasă a crizelor. Încercați să-l întrebați pe copil astfel încât acesta să nu poată refuza. În loc să-i spuneţi că mergeţi la tobogane, este mai bine să întrebaţi: "Nu doreşti să te dai pe tobogan sau să te joci în nisip". Prin interrmediul jocurilor se pot rezolva orice probleme cu copilul, deaceea sincer vă doresc mai mult și mai des să vă jucaţi în diferite jocuri cu prinţii şi prinţesele dvs. Comportaţi-vă cu el de la egal la egal - spuneţi copilului dumneavoastră mulţumesc și te rog dacă cereţi ceva. Cedaţi în faţa copilului în dealii mărunte, pentru că este atât de neimportant pentru dvs, dar totodată ceea ce e important trebuie să-i spuneţi, dar numai în cazul în care copilul este gata să interacționeze cu dvs. De comportamentul dvs., dragi părinți în timpul crizei de la trei ani, depinde dacă copilul dvs va deveni o personalitate cu scopuri mari și insistentă sau o să devină o persoană dependentă, slabă de înger, care se subapreciază.