Liudmila Siomina-Ghiţu, consilier, antrenor de afaceri. De 14 ani lucrează în domeniul educației. Este șeful ONG-ului " Centrul de educație psihologică" ca consilier care lucrează individual cu familiile asupra construirii relaţiilor eficiente, creșterea personală și profesională, etc. Ca antrenor de afaceri, lucrează cu organizațiile care au nevoie de dezvoltare psihologică a personalului în soluționarea conflictelor, managementul stresului, managementul timpului, abilităţi de comunicare, inteligenţă emoţională.
„Zgîrcenie-urîțenie, castravete murat
Nimănui nu-i ești pe plac, nimeni nu te-a mîncat…”
Expresie folosită de copii.
Definiție
Zgîrcenie! Deseori auzim acest cuvînt în discuțiile copiilor, dar să vedem, într-adevăr sunt avari sau aceasta este altceva?
O situație tipică: copilul este pe terenul de joacă și se joacă cu propriile jucării, se apropie de el un alt copil și vrea să ia o jucărie. Primul nu dă, iar mama îl convinge: „Nu fi zgîrcit! Trebuie să te împarți!"
Să începem cu o definiție. Ce presupune zgîrcenia sau lăcomia? Dicționarele definesc acest lucru ca o dorință excesivă de a avea ceva anume. La fel, în această situație, copilul care vrea să ia ceva nu este lacom, cel puțin prin definiție.
Al doilea copil, care vrea sa ia jucăria – conform definiției, s-ar potrivi, dar oare cît își poate controla dorințele?
Vîrsta. În diferite momente, strategia de comportament față de copii ar trebui să fie diferită. Atît timp cît copilul este foarte mic (pînă la un an și jumătate), părinții ar trebui să încurajeze copiii să nu dea jucăria sa, deoarece deseori copiii percepep jucăria lor ca pe o parte componentă, iar dv doar nu îi ve-ți cere copilului să vă dea o mînă sau un picior.
Cîteva concluzii:
1. Copiii mici nu sunt zgîrciți. Egocentrismul – este ceva normal pentru un copil – preșcolar.
2. În cazul în care părinții insistă asupra faptului că jucăria trebuie să se acorde altui copil, acesta poate percepe această situație ca pe faptul că nu este iubit sau că el este rău.
Strategii
Deci, ce e de făcut? Puteți folosi tactici de schimb (în cazul în care copilul este de acord să schimbe jucăria sa pe altceva), sau de distragere a atenției. Aceste tactici lucrează din două părți: pentru cel ce cere, dar și pentru cel ce dă.
Schimbul poate fi variat. Acesta este un troc „tu mie – eu ție" – copiii fac schimb de jucării. Dar, dacă aveți o rezervă de alte jucării cu dv, care nu sunt foarte noi sau dragi copilul dv, copilului care cere îi puteți da o altă jucărie și nu pe cea care este în mîinile copilului dv.
Cîteva concluzii:
1. Alegeți tactici care vor ajuta la prevenirea conflictelor (vezi mai sus).
2 Dacă totuși conflictul a izbucnit - nu țipați și nici nu pedepsiți copilul dv (indiferent dacă acesta nu a dat jucăria sa, sau isteric cere alta). Dați-i timp să se calmeze, iar apoi vorbiți cu el și lăsați-l să tragă concluzii.
3. Susțineți-vă copilul în orice situație! Spuneți-i că îl iubiți și mai apoi explicați-i cum funcționează viața.
Ce urmează?
Cu cît copilul crește, cu atît mai des va trebui să-i explicați faptul că a se împărți este plăcut, politicos și util. Este plăcut pentru că pot vedea recunoștința și fericirea acelui cărui îi oferă. Util, pentru că pot obține un nou prieten, sau „prin troc" - o nouă jucărie interesantă.
Este necesar să îl învățați să se împartă , începînd cu membrii familiei: cerînd o bucată din biscuitul său, pentru a-l încerca și oferindu-i posibilitatea de a încerca ceva din mîncarea dv. Dăruind o carte poștală făcută de copil, dar cu ajutorul dv, bunicilor sau altor rude. Să ia parte la evenimente de caritate - pentru a da o monedă. Puteți găsi o mulțime de metode pentru a învăța copilul să se împartă. Este important să vă asigurați că, odată cu vîrsta aceasta nu va fi în detrimentul copilului.
Cel mai important factor în educație a fost și va rămîne exemplul personal. Dacă ați fixa atenția copilului în acele momente cînd oferiți ceva, vă împărțiți, ajutați, nu manifestați zgîrcenie - aceasta va fi cea mai bună metodă de învățare!
Succese!