Autismul este o tulburare neurobiologică de dezvoltare, severă, mai des întâlnită decât SIDA, diabetul sau sindromul Down. Practic este afecţiunea ultimului deceniu în rândul copiilor. Iar statisticile sunt îngrijorătoare. În Moldova nu există un registru al persoanelor cu tulburări a spectrului de autism, majoritatea autiștilor sunt trecuți sub umbrela termenului de „persoană cu dizabilități” sau „persoană cu retard”. Mai mult, majoritatea medicilor de familie nu au pregătirea necesară pentru a identifica această tulburare, iar statul nu are specialiști care să-i ajute pe acești copii. Respectiv, diagnosticarea acestora este anevoioasă și întârziată, iar tratamentul, care este foarte costisitor, lăsat pe spatele părinților.

Încă nu sunt cunoscute cu exactitate cauzele autismului, existând o multitudine de factori în special genetici, dar şi de diferite grade şi moduri în care creierul şi implicit comportamentul copilului este afectat. Autismul se manifestă la nivelul a trei sfere. Prima ţine de interacţiunea socială care este aproape inexistentă la autism, inclusiv lipsa de empatie.

Deşi fiecare copil cu autism este unic, iar cauzele acestei afecţiuni nu sunt pe deplin cunoscute, specialiştii prezintă 10 semne care îi pot face pe părinţi să apeleze la ajutorul medicului pentru un control.

Copilul nu are contact vizual cu interlocutorul şi nu iniţiază contact social

Pentru specialişti acesta este unul dintre primele semne ale unei posibile tulburări din spectrul autist.

”Nu există contact vizual între copil şi oricare interlocutor, în special părinţii. Pur şi simplu nu te priveşte când când îi vorbeşti, pare absent. De obicei oamenii se privesc atunci când îşi vorbesc. Totodată, nu iniţiază contact social. Preferă să stea retras chiar în mijlocul colectivităţii. El este cel care nu interacţionează cu ceilalţi copii”, spune psihiatrul pediatric Laura Jijie.  

Copilul nu răspunde la zâmbet, nu empatizează

Specialiştii arată că un copil care nu pare să trăiască emoţii în colectivitate sau familie ar putea ridica semne de întrebare.

”Un semn este şi atunci când copilul nu răspunde la zâmbet. Sau mai este şi cazul în care unul dintre părinţi plânge. De obicei în acel moment, mai ales în cazul mamelor, involuntar copilul vine să îşi consoleze în felul său părintele sau măcar se interesează, în felul său, de ce părintele experimentează aceea stare. Copilul autist pare să nu empatizeze în niciun fel. Pare indiferent la acest gen de emoţii”, spune Laura Jijie.  

 

mamaplus

Copilul nu întinde mânuţele pentru a fi luat în braţe şi este indiferent sau prea cuminte

De obicei copiii cer să fie luaţi în braţe şi întind mâinile pentru a se cere în braţe. Acelaşi gest îl fac şi când părintele vine să-şi ridice copilul în braţe. La copiii cu afecţiuni din spectrul autisti acest lucru nu se întâmplă. Mai mult decât atât, par indiferenţi şi par foarte cuminţi.

”Un semn este când copilul nu întinde mânuţele să fie luat în braţe şi pare indiferent la ce se întâmplă în jurul său. Noi spunem că pare «în lumea lui». Sunt părinţi care sunt mulţumiţi că cel mic pare foarte cuminte şi stă ore în şir la televizor sau singur fără să scoată un sunet sau să ceară ceva. Îşi fac treburile liniştiţi şi sunt mulţumiţi că au copil cuminte. Poate fi însă un semnal de alarmă”, spune specialistul psihiatru.   

Stereotipiile şi acţiunile repetate în mod exagerat

Un semn important de alarmă este urmarea unor stereotipuri de către copil. De exemplu copilul petrece zeci de minute analizându-şi mânuţele, se învârte în jurul axei sale în mod repetat dând impresia că se învârte la nesfârşit. Repetă un lucru de foarte multe ori. De exemplu închide şi deschide o uşă sau o fereastră în mod obsedant, repetitiv. Repetă cuvinte la nesfârşit.  

Jocul stereotip cu obiecte neconvenţionale

Alinierea obiectelor. Un alt semn important de luat în seamă este jocul repetitiv cu obiecte şi nu cu jucării, cum fac majoritatea copiilor.

”Se poate juca la nesfârşit cu o aţă. Are un comportament ciudat în momentul jocului. Nu se joacă convenţional. Linge sau miroase jucăriile, maşinuţele, de exemplu nu le pune pe roţi şi le împinge ci le întoarce şi le învârte cu degetul roţile. Un semn de alarmă este absenţa jocului simbolic, dar şi incapacitatea de a imita jocuri. De obicei, copiii îi imită pe ceialalţi în jocurile lor. Copilul autist se joacă singur şi în modul său particular, preferând obiectele jucăriilor. Un alt semn important este preferinţa pentru alinierea diferitelor obiecte”, spune psihiatrul pediatric.  

mamaplus

Reacţii exagerate la sunete puternice

Nu suportă zgomotele de o anumită intensitate. Copiii care ridică suspiciuni de autism sunt sensibili la zgomote, la tonalităţi înalte. Reacţiile lor sunt exagerate la astfel de stimuli, spun specialiştii. Anxietatea creşte la aceşti copii şi în momentul în care aud zgomotul produs de ploaie, de vânt sau tunet. Reacţiile lor sunt paradoxal exagerate.

Preferinţa pentru rutină

Copilul autist nu poate trăi în afara unei rutine. El trebuie să urmeze mereu acelaşi şablon. Merge doar prin aceleaşi locuri, face anumite activităţi în aceeaşi ordine şi în aceeaşi perioadă. Preferă regulile, tabieturile şi un program bine structurat pe care să-l urmeze cu stricteţe. Orice schimbare bruscă îi provoacă crize de anxietate şi poate deveni de necontrolat, se trânteşte pe jos, ţipă, se loveşte de pereţi sau de obiecte, oriunde, chiar şi în public.

”Aceşti copii trăiesc dupăo anumită rutină. Merg inclusiv pe stradă, doar pe acelaşi traseu. Orice schimbare bruscă poate declanşa o criză. Aceşti copii trebuie să aibă un program fix şi bine structurat. Trebuie să ştie exact ce au de făcut pe baza unui program. Orice schimbare trebuie introdusă treptat şi inclusă în această rutină”, spune Laura Jijie.  

Retard în dezvoltarea limbajului. Retard mental

De cele mai multe ori autismul aduce cu sine şi un retard în dezvoltarea limbajului. Sunt incapabili să arate cu degetul ceea ce-şi doresc. Repetă la nesfârşit cuvinte, dar nu-şi îmbogăţesc vocabularul. Nu pot exprima ceea ce doresc. Par incapabili să vorbească de multe ori şi nici măcar nu sunt capabili să urmărească ceea ce le este arătat. Totodată, specialiştii spun că în majoritatea cazurilor retardul de limbaj este însoţit şi de retard mental care este o importantă reducere a funcţiei intelectuale. De exemplu copiii de 9-10 ani cu autism au intelectul unui copil de 2-3 ani.  

mamaplus

Atracţia neobişnuită faţă de un obiect

Copiii cu autism de cele mai multe ori dezvoltă o atracţie anormală faţă de un obiect de obicei neobişnuit, o bucată de sfoară, o piatră, o roată.

”Nu se dezlipesc de acel obiect. Nu înţeleg că se poate strica şi nu doresc sub nicio formă să renunţe la el. Nu vorbim aici de obiectele de tranziţie la copii mici, cum ar fi pernuţa, păturica sau ursuleţul la care la un moment dat renunţă”, spune Laura Jijie.  

Nu răspund la nume

Par surzi şi au tendinţa de a se răni. De multe ori, copilul autist, spun specialiştii, pare surd. Nu răspunde când este strigat pe nume sau la alte forme de apelare verbală şi nonverbală. Pare retras într-o lumea particulară. Totodată s-a constatat o imnunitate în anumite cazuri la stimului. Unii copii autişti nu simt în mod firesc durerea. Mai ales la schimbarea rutinei se pot răni singuri, se izbesc de pereţi sau de obiecte.