„Sindromul victimei”: cum poate fi protejat copilul de violență?

Creșterea numărului de cazuri în care copilul este supus abuzului fizic și psihologic la școală, te face să te gîndești de ce sînt persecutați anumiți copii. Ce au ei special? Cei mai mulți suferă de "sindromul victimei."

"Sindromul victimei" este o varietate a formării incorecte a personalității, cauzate de erori în educație în copilărie. Principalele caracteristici ale "victimei":

1. Neîncrederea în propria persoană, supunerea voinței străine
2. Incapacitatea de a rezista agresiunii
3. Comportament timid, care provoacă un potențial agresor
4. Lipsa speranței de ajutor din partea celor înconjurători și, ca rezultat, supunerea tacită violenței și trecerea sub tăcere a incidentului
5. Incapacitatea de a stabili limite precise, care nu pot fi depășite în relațiile cu alte persoane și ca consecință, transformarea rapidă în persoană care poate fi folosită.
6. Autoapreciere extrem de scăzută
7. Interesul față de oameni, care cu garanție o vor trata rău, confirmînd faptul că ea este o victimă și nimic nu va schimba această situație
8. Dorința subconștientă de a schimba spre rău situația. Ca consecință, acte absurde, erori, greșeli.
9. Amintiri negative din copilărie, neglijarea completă de către părinți și colegi.

Dacă aveți în familie mai mult de doi copii, monitorizați-i îndeaproape pe cei mijlocii – nu sînt oare prea liniștiți și ascultători, nu cedează oare prea des în  conflicte.

Pentru fiecare dintre copii, cel puțin o dată pe lună, stabiliți o zi dedicată  lui personal. În această zi, pe masă ar trebui să fie bucatele pe care le-a ales el. Priviți emisiunile alese de dînsul. Dacă aveți posibilitatea, faceți o plimbare acolo unde dorește să meargă "stăpînul zilei", jucați-vă cu el. Aceste zile sînt deosebit de importante pentru acei copii care suferă de lipsă de atenție din partea părinților și influența familiei.

În cazul în care copilul dumneavoastră merge la școală sau la grădiniță, vorbiți cu el despre aventurile sale, să vă povestească cum  a trecut ziua. Atunci copilul va fi sigur că poate împărtăși cu părinții problemele, iar primele incidente nu vor trece neobservate.

Dacă printre rude sau prieteni sînt oameni care au o atitudine disprețuitoare față de dumneavoastră sau copilul dumneavoastră, reduceți la minim comunicarea cu ei. Nu ezitați să luați partea copilului. Încercați să-i explicați copilului că nu întotdeauna adulții au dreptate.

Orice conflict cu participarea lui discutați-l cu atenție, ajutați copilul să înțeleagă că atunci cînd el este vinovat ar trebui să-și ceară scuze, dar atunci cînd alții greșesc el ar trebui să își apere poziția.

Nu neglijați problemele copilului, chiar dacă acestea par nesemnificative și vă simțiți obosit sau ocupat. Nu uitați că copiii nu sînt buni povestitori. Uneori, o trăncăneală naivă și aparent banală ascunde durere și resentimente, care ani de zile va otrăvi sufletul copilului dumneavoastră.

Sursa