Simțul auditiv este cel care stă la baza capacității bebelușului de a învăța, iar o testare a auzului este unul dintre cele mai importante moduri de a te asigura că cel mic nu are deficiențe.
Semnele unei deficiențe de auz pot fi diferite de la bebeluși la bebeluși si măsura în care ei ar putea fi afectați variază. Fiecare în parte, aceste semne nu sunt neapărat motiv de îngrijorare, însă dacă persistă sau dacă părinții pot observa o combinație de mai multe semne, ar fi cazul unui control specializat.
Semnele unei deficiențe de auz la bebeluș:
În primele 3 luni
- Nu tresare la zgomote bruște;
- Nu are reacții la sunete, muzică sau la voci;
- Nu este consolat de sunete plăcute;
- Nu se trezește sau nu reacționează la sunete apropiate, când doarme într-o cameră în care este liniște;
- Până la 2 luni nu gângurește;
- Până la 2 luni nu se liniștește când aude voci cunoscute (precum cea a mamei).
De la 4 la 8 luni
- Nu rotește capul către o sursă de zgomot;
- Nu i se schimbă expresia facială când aude un zgomot, într-o încăpere liniștită;
- Nu pare să se bucure la jucării zornăitoare sau care scot zgomote;
- Până în vârsta de 6 luni nu încearcă să imite sunete;
- Nu îi îngână pe cei care îi vorbesc;
- Pare să audă unele sunete, dar nu pe toate;
- Nu răspunde la „nu” sau la schimbările de tonalitate din voce;
- Pare să fie atent doar la zgomotele care provoacă vibrații.
De la 9 la 12 luni
- Nu se întoarce brusc către o sursă de zgomot;
- Nu răspunde la propriul nume;
- Nu are variații în tonalitate când gângurește;
- Nu scoate diferite consoane când încearcă să vorbească;
- Nu răspunde la muzică dansând sau încercând să îngâne muzica;
- Până la vârsta de un an nu spune cuvinte precum „ma-ma” sau „ta-ta”;
- Până la vârsta de un an, nu înțelege cuvinte simple, precum „pa-pa”, „nu” sau „vino încoace”.
