Psihoterapeut: ”Un copil neascultător este rodul unei comunicări greșite”

Atunci când copilul nu mai face ceea ce îi spui și protestează întruna fie prin crize de plâns, fie prin alte acțiuni, să știi că la mijloc poate fi o problemă mult mai complexă decât s-ar părea la prima vedere. Până nu demult, se considera că cei mici nu au motive de suferință sau stres, însă şi ei experimentează situaţii dificile, afirmă psihoterapeutul Monica Lespezeanu.

Specialista spune că aceste comportamente care nu sunt văzute sau reglate din mers se agravează în timp sau cresc în intensitate, mai ales în momentele importante în dezvoltare, precum intrarea în colectivitate, începutul grădiniței sau al şcolii, debutul pubertății şi al adolescenței.

”Punctul de plecare al problemelor emoționale şi comportamentale ale copiilor şi adolescenților este de natură relațională. Modul în care părinții se raportează la copii, răspund mai ales nevoilor emoționale ale acestora, sunt disponibili fizic şi emoțional, delimitează propria experiență personală de experiența copiilor, toate se reflectă în ceea ce este şi face copilul.

Nevoile neîmplinite şi rănite generează suferință, iar, pentru a se descurca cu suferința, copiii şi adolescenții pun în joc diferite mecanisme de protecție. În funcție de vârstă şi de capacități, mecanismele de protecție capătă nuanțe diferite. La vârste mai mici, exprimarea este mai mult prin corp şi comportamente primare, pe măsură ce copiii cresc, lucrurile se complică şi se agravează, manifestările devin mai complexe şi pe fondul influenței altor factori din afara mediului familial.”, a menționat dr. Monica Lespezeanu în cadrul unui interviu.

Există două situații: când copilul nu ascultă și când părinții au senzația că cel mic nu-i ascultă

Orice formă de neascultare şi protest indică un mod de comunicare şi relaționare defectuos între părinte şi copil. Un copil îşi ascultă părintele dacă acesta cere ceva potrivit, adecvat şi bun pentru copil. În momentul în care cererile părinților sunt exagerate, nu sunt în acord cu ceea ce poate copilul, nu sunt pentru vârsta sa sau vin cu impunere, cu autoritate sau generează frică, sănătos este ca şi copilul să protesteze, sub forma unei exprimări adecvate a emoțiilor. Există şi o categorie de copii care sunt foarte ascultători, supuși chiar, copii care renunță la ei cu desăvârşire pentru a-şi mulțumi părintele, însă cu prețul unei mari suferințe interioare.

Situațiile în care părintele trăieşte cu senzația că cel mic nu îl ascultă denotă de fapt nemulțumirea şi suferința părintelui şi faptul că acesta trăieşte doar şi prin copil, că nevoia părintelui de a fi ascultat, văzut, recunoscut este rănită şi că acesta nu se delimitează de propriul copil, ba chiar mai mult îşi găseşte sensul prin acesta.

Orice eveniment marcant din viața unei familii își pune amprenta şi asupra celor mai mici

Modul în care părinții primesc şi se descurcă cu un astfel de eveniment în viața lor va influența şi copilul/adolescentul. Acest lucru se explică prin faptul că adaptarea unui copil/adolescent la o nouă situație de viață este dependentă de modul în care părințții se reglează la noile circumstanțe, şi, cu cât vârsta copilului este mai mică, cu atât influența răspunsului părinților este mai mare.