Prejudecățile părinților și ale învățătorilor pot influența dezvoltarea copiilor, alimentând stereotipurile de gen și ducând la comportamente negative în societate, scrie BBC. Simplul fapt că adulții au tendința de a-i învăța de mici pe copii să se poarte într-un anumit fel, ca fete – să poarte roz, să se joace cu păpuși, să nu joace fotbal – și ca băieți – să nu plângă, „precum fetele”, să fie duri, să se joace cu mașinuțe –, poate duce la promovarea în societate a unui tip de masculinitate toxică și, deci, la perpetuarea violenței domestice și sexuale împotriva femeilor. Ideea că femeile sunt inferioare din punct de vedere intelectual bărbaților era considerată un adevăr acum câteva secole.

Modul în care copiii se joacă este o parte foarte importantă în dezvoltarea lor. Este felul în care își dobândesc anumite abilități și își dezvoltă interesele. Așa cum cuburile încurajează construirea de lucruri, joaca și cu păpușile dezvoltă partea de grijă și atenție, de exemplu. 

Dacă le dăm doar fetelor păpuși sau seturi de frumusețe, le îndemnăm practic să se asocieze cu genul acesta de interese. Băieții, la rândul lor, vor fi îndrumați către interese legate de mașini și ustensile de mecanică, de exemplu. Cu toate acestea, și băieților le place să se joace cu păpușile și alte jucării pe care societatea le consideră „de fete”, doar că adulții de multe ori nu vor să încurajeze un comportament sau o tendință „atipică” pentru băieți.

„Și băieții, nu doar fetele, au, în primii ani de viață, o tendință căre îngrijire și afecțiune. Doar că noi îi învățăm că e o chestie de fete și îi pedepsim pentru asta. Nu le mai interziceți băieților să se joace cu păpuși”, spune psihologul Christia Brown.

Pe lângă jucării, și modul în care copiii sunt asociați cu anumite trăsături pe care nu le au neapărat le influențează comportamentul. De exemplu, părinții de băieți au tendința să spună că aceștia sunt mai gălăgioși și le plac jocurile mai dure, pe când despre fete spun că sunt delicate și timide. Doar că studiile arată că oamenii obișnuiesc să proiecteze așteptările lor în modul în care îi văd pe ceilalți.

Ba chiar părinții au tendința să asocieze anumite emoții cu un sex sau altul: furia cu băieții și fericirea și tristețea cu fetele, în timp ce mamele supraestimează mersul de-a bușilea al băieților când sunt bebeluși, cu toate că nu a fost raportată nicio diferență fizică în sensul ăsta.

Părinții și stereotipurile

Limbajul joacă și el un rol. Fetele încep să vorbească mai devreme decât băieții, asta și pentru că mamele vorbesc mai mult cu ele decât cu băieții, arată o cercetare din 2014. Și vorbesc mai mult cu ele și despre emoții. Altfel spus, părinții le induc fără să-și dea seama ideea fetelor că sunt mai vorbărețe și mai emotive, iar băieților – că sunt mai duri.

Aceste concepții greșite continuă mai târziu în viețile copiilor care devin adulți, iar explicația este simplă. Oamenii ignoră comportamentele care nu se conformează stereotipurilor la care ne așteptăm.

„Treci cu vederea tot timpul momentele în care băieții stau liniștiți și citesc o carte sau cele în care fetele aleargă prin casă”, explică psihologa. Persoanele de sex masculin au fost întotdeauna văzute ca fiind cele dominante și puternice, ceea ce înseamnă că părinții obișnuiesc să-i descurajeze pe băieți să le placă „lucrurile de fete”. Dacă se mai întâmplă ca aceștia să le cumpere fetelor haine sau jucării targetate în mod obișnuit pentru băieți, foarte rar se întâmplă invers. Să fii văzut ca fiind feminin sau cu trăsături și comportamente tipic feminine scade din status. S-a dovedit chiar că aceste persoane câștigă mai puțin.