Psiholog: Nu le furați celor mici copilăria, implicându-i în prea multe activități care îi supraobosesc

Din cauza programului încărcat și a stresului continuu, un adult poate suferi la un moment dat de oboseală cronică sau burnout. Chiar dacă ați presupune că acest sindrom ar putea fi valabil doar pentru oamenii maturi, să știți că și copiii pot fi afectați de oboseală cronică din cauza multitudinii de activități – începând cu școala și continuând cu cele extracurriculare care pot continua până seara târziu. Este oare în regulă ca un copil să fie supus unui regim atât de încărcat? Ne răspunde în continuare Monica Bolocan, psiholog clinician și educațional, practician acreditat TRIPLE P (Positive Parenting Program).

Copleșiți de dorința de a crește copii competitivi și performanți, din ce în ce mai mulți părinți trăiesc cu convingerea că multitudinea de activități opționale puse la dispoziție de grădinițe, scoli și programe de tip after-school sunt o necesitate fără de care succesul în viață al copiilor este compromis. În această viziune, avantajul competitiv se construiește cât mai devreme în viață printr-un cumul de competente și cunoștinte variate din care nu pot lipsi cel puțin două-trei limbi străine, sport, arte (pictura, dans, muzica și teatru), plus activități de dezvoltare cognitivă și emoțională.

”Întâlnesc din ce în ce mai frecvent copii de 4 – 5 ani care au “programul plin” de dimineața până seara. Părinții povestesc cu satisfacție cum micuții lor “nu mai au timp nici să respire”, programul lor de activități fiind similar cu cel al unui adult (minim 8 ore pe zi, adesea chiar 10 ore). Lipsiți încă de capacitatea de autoanaliza și de simț critic, copiii mici se implică necondiționat din bucuria de a-și vedea părinții fericiți sau, cel puțin, mulțumiți. Părinții se simt împliniți că fac totul pentru viitorul copilului lor și nu ratează nicio șansă pentru a mai pune o cărămidă la baza succesului de mai târziu.

Fară îndoială, preocuparea pentru educația copiilor este absolut necesară și lăudabilă. Din nefericire pentru micuții noștri, această preocupare este deviată, uneori, într-o obsesie care îi transformă pe copii în victimele frustrărilor părinților lor. Copilul prins în capcana cursei pentru performanță pare a-și pierde, la un moment dat, bucuria de a fi copil. De cele mai multe ori trist, nervos și încercănat, copilul este adus de către părinți și la psiholog pentru a fi ajutat să își recapete dorința de a reuși.”, relatează psihologul Monica Bolocan.

În câte activități este bine să îți implici copilul și cum îți poți da seama dacă acesta va face față?

În primul rând, este bine de știut că cei mici nu reacționează la fel la stimulare. Unii par a obosi mult mai repede decât alții, sistemul lor nervos fiind mai fragil în fața suprasolicitării. Același program zilnic poate fi ușor de acceptat de către unii copii și extenuant pentru alții în funcție de particularitățile de procesare senzorială ale sistemului nervos și de temperamentul fiecărui copil. Este util ca părinții să aibă o bună cunoaștere a acestor factori înainte de a decide cât de mult își pot stimula copiii și ce tipuri de activități li se potrivesc.

Mai contează, desigur, și modelul de viață pe care îl oferă părinții și modul în care aceștia reușesc să-i construiască în mod corect copilului mecanismele motivației interne pentru reușită.

Iată doar câteva recomandări ale specialiștilor în dezvoltarea copilului:

• În primii 6 ani de viață, copiii învață cel mai mult prin explorare, stimularea echilibrată a tuturor simțurilor, mișcare fizică într-un mediu natural și joaca liberă. Experimentând neîngrădit, copiii își pot dezvolta imaginația și inițiativa.
   
• Abilitățile sociale ale copiilor se dezvoltă cel mai bine în joaca liberă cu alți copii, neîngrădită de reguli și neintermediată de un adult. Astfel, ei își dezvoltă autocontrolul, capacitatea empatică, abilitățile de negociere și toleranța la frustrare.
   
• Deși copiii au nevoie de ghidarea oferită de un adult pentru a învăța, este necesar să existe un echilibru între activitățile structurate, mediate de un adult, și învățarea liberă, prin explorare și joacă. Atunci când activitățile structurate predomină, capacitatea de învățare a copilului poate fi afectată.

Cum recunoști un copil suprasolicitat?

Suprasolicitarea nervoasă se poate instala la orice vârstă. La copii pot apărea următoarele simptome atât în cazul celor cu un program zilnic supraîncărcat, cât și al celor supuși unei presiuni constante pentru a excela din partea părinților:

• Iritabilitate, nervozitate și, uneori, agresivitate
• Hiperactivitate (agitație motorie)
• Opoziționism
• Labilitate emoțională, schimbări bruște de dispoziție afectivă
• Apatie și acuze de oboseală (inclusiv dimineața, la trezire)
• Fatigabilitate (copilul obosește ușor)
• Plictiseala și lipsa de motivație pentru diverse activități structurate
• Dificultate de concentrare a atenției
• Acuze somatice (dureri de cap, de burtă etc)
• Crize de afect nejustificate
• Alterări ale obiceiurilor alimentare și de somn.

Comportamentele mai sus menționate se pot accentua înainte de concursuri sau examene. Unii copii încep să refuze să participe la activități care înainte le făceau plăcere și își caută diverse motive pentru a nu se mai duce la grădiniță sau scoală, preferând să stea acasă și să nu facă nimic. Părinții trebuie să înțeleagă că cei mici învață cel mai mult atunci când o fac din plăcere, prin joacă, iar bucuria de a fi copil este o resursă emoțională ce trebuie protejată cu grijă pentru că este fundamentul fericirii adultului de mai târziu.