Citește această poveste împreună cu copilul tău! După finalul istorioarei, micuțul o să-și spele dinții în mod regulat.

„Într-o țară fermecată trăiau dințișorii. Da, da, niște dințișori obișnuiți. Printre ei era și un dinte micuț pe nume Dințatul. Dințatului îi place foarte mult să spargă nuci, să mănânce mere și bombonele.

În această lume fermecată toți dinții aveau căsuța lor, acolo unde mâncau, dormeau și făceau băiță. Dintelui nostru însă îi plăcea foarte mult să mănânce și să doarmă, iar când venea vorba de baie, acesta nu era prea încântat, pentru că îi era lene. „Nu văd nici o plăcere de la spălat, numai îmi pierd timpul prețios, în loc să mă spăl mai bine mănânc o bombonică”, spunea Dințatul.

Într-o zi, Dințatul a hotărât să nu se mai spele deloc. Toată ziua nu făcea nimic altceva decât să mânănce bunătăți. Trăia fericit și se bucura de faptul că  nu trebuie să piardă timp pentru a se spăla.

În una din zile Dințatul  a mers la ziua de naștere a unuia dintre prietenii lui. Atunci când a ajuns la petrecere, din nu știu ce motiv, nimeni nu vroia să vorbească cu el. “Oare ce au? Înainte parcă le plăcea să se joace cu mine”, s-a întristat dințișorul. La petrecere era și un tort imens de ciocolată și cu alune, iar o felie din el a ajuns și în fața Dințatului. Atunci când însă a dat să guste bunătatea de tort, dintele a început să țipe de durere, a început să plângă și a plecat de la sărbătoare.

“Ce s-a întâmplat oare cu Dințatul? Înainte parcă îi plăceau dulciurile”, se mirau cei prezenți la eveniment.

Ajuns acasă însă, Dințatul a început să plângă și mai tare pentru că îl durea tot de la felia aia de tort gustos. Îl durea atât de tare încât nu putea nici să se miște, nici să plângă ca lumea.

“Cred că am să mor”, gândea dintele, motiv pentru care a fugit repede la spital. Ajuns la destinație a fost întâmpinat de un medic bun pe nume Curățătorul de Dinți, care l-a consultat și într-un final i-a spus: “Da, se pare că avem un caz foarte complicat și grav și cam nu te pot ajuta cu nimic”. “Oare chiar până aici a fost să fie? Chiar nu puteți face nimic? Nu voi putea niciodată să mănânc măcar ceva?”, a spus dintele speriat și a început să plângă. Medicul i-a răspuns calm: “Dacă vei mai putea mânca ceva, depinde numai de tine. Fiecare trebuie să aibă grijă de sănătatea lui. Când ultima oară te-ai spălat pe dințișori?”. Dințatul s-a pus pe gânduri și nu își putea aminti când a fost ultima oară când s-a spălat: “A fost foarte demult”. “Și încă te mai miri de ce te doare atât de tare? Nu știi de ce oare trebuie să spălăm bine dinții?”. Un pic rușinat, dintele i-a răspuns că nu știe. “Dinții trebuie spălați pentru ca pe ei să nu se adune murdăria și resturile de mâncare. Dacă nu curățăm această murdărie cu peria, ea ajunge să îți îmbolnăvească dinții, iată de ce acum te dor atât de tare. Decide singur acum ce vei face. Dacă vrei să te însănătoșești, va trebui să te speli de dinți dimineața și seara și să nu îți pară rău de timpul pierdut”, i-a răspuns medicul.

Dințatul a dat din cap și a rupt-o la fugă spre casă unde și-a găsit peria de dinți și mult, mult timp și-a curățat cu grijă dinții de toată murdăria. S-a uitat apoi în oglindă și a văzut că este plin de găuri mici și negre care până acum nu erau vizibile din cauza murdăriei. “Ce-am făcut cu mine?”, se văieta sărmanul dințișor.

Din acel moment a trecut mult timp, timp în care Dințatul și-a spălat atent dinții în fiecare dimineață și seară și a ajuns să fie alb și puternic ca mai înainte. Acum putea în sfârșit să mănânce tot ce îi poftește inima, doar că micile găurele negre nu i-au mai dispărut, fiind un semn al întâmplării pe care a regretat-o mereu.”

Sursa

copii
spălatul dinților