Cum să facem ca unitățile de măsură, spațiu și timp să nu mai reprezinte cuvinte abstracte pentru copil?
1. Cât mai des organizați acasă concursuri. De exemplu, puneți pe masă o bucățică de cașcaval, fiecare participant trebuie să zică câte grame are aceasta. Apoi cântăriți această bucățică, iar cel care a fost mai aproape de adevăr se alege cu un premiu. La fel vă puteți antrena cu lungimea unei curele sau durata unui cântec.
2. Celui mai mic elev din clasă puneți-i sarcina să adauge unitățile de măsură lipsă: ”înălțimea scaunului - 50 – metri? decimetri? centimetri? km?”, ”greutatea hipopotamului – 3 – kg? chintale? tone?”.
3. Povestiți-i copilului despre sistema internațională a unităților de măsură dar și despre unitățile specifice pentru diferite țări. Propuneți-i să inventeze propria unitate de lungime și să e folosească de ea măsurând diferite lucruri de prin casă.
4. Permiteți-i copilului să se joace cu cântarul electronic. Lăsați-l să cântărească jucăriile mai mici, obiecte solide și chiar lichide. Sau să prepare ceva după rețetă măsurând cantitatea exactă a ingredientelor (o sarcină perfectă pentru sărbătorile pentru copii).
5. Afară copiii se pot juca specific. Cel care este ales să conducă spune numele unui jucător, aruncă mingea și fuge. Jucătorul al cărui nume a fost rostit trebuie să strige ”stop”. Cel care aleargă se oprește, iar cel care a prins mingea trebuie să ghicească câți pași are de făcut până la el (inventau pași diferiți – giganți, liliput, cămilă, broaște). După asta, jucătorul care a prins mingea face exact atâția pași cât a numit și din locul în care se oprește trebuie să lovească cu mingea în persoana din fața sa. Cu cât mai exact este estimată distanța, cu atât sunt mai mari șansele de a prelua conducerea jocului.
6. Întrebați copilul de câte ori va reuși să alerge până la bucătărie și înapoi timp de un minut? Câte jucării va reuși să strângă? Verificați ipoteza, iar data viitoare stabiliți un alt interval de timp. Puteți proceda și invers – întrebați copilul ce va reuși să facă în doar 5 secunde.
7. Dacă mergeți de multe ori pe unul și același drum, măsurați-l în lungime cu ajutorul pașilor. Stabiliți unde este mijlocul drumului, o treime ș.a.m.d.
8. Propuneți-i copilului să memoreze lungimea palmei sale, a cotului, pasului. Folosiți aceste unități atunci când trebuie să măsurați ceva.
9. Inventați propria carte a recordurilor unde, o dată la câteva luni, măsurați și scrieți în ea pe ce distanță reușește să sară copilul și în cât timp depășește o anumită distanță.
10. Construiți diferite aparate de măsură – tot felul de ceasuri, cântare, puteți face împreună chiar și propria bandă de măsurare.
11. Confruntându-se cu valorile de măsură în cărți, obligatoriu arătați-i copilului cât înseamnă asta sau dați-i exemple de obiecte cunoscute copilului (de exemplu, aproximativ ca și casa noastră). Cifrele din ani, la fel , asociați-le cu evenimente pe care copilul le cunoaște (”Atunci când bunica ta era foarte mică”).
12. Dacă, însă, ați obosit să mai citiți cifrele abstracte din enciclopedii, luați creta și metrul – mergeți în stradă să desenați pe asfalt toți acești dinozauri – folosiți mărimea lor reală.