Ai văzut într-un grup pentru mămici povestea unei femei care spune că bebelușul ei stă singur pe oliță încă de la vârsta de șase luni și nu a avut nicio problemă cu asta? Sau… mama pe care ai cunoscut-o ieri pe terenul de joacă, care se tot mândrește că cea mică are 2 ani și nu mai are nevoie de scutece, pentru că face numai la oliță. Știm bine că este greu să procesezi toate aceste informații absolut calm și fără nicio părere de rău, în condițiile în care copilul tău nu a învățat deocamdată cum stă treaba cu olița, dar poate că argumentele date de un specialist te vor liniști un pic.

Află că renunțarea definitivă la scutec înainte de vârsta de 3 ani nu este deloc sănătoasă, susține un medic urolog pediatru. El spune că a observat în ultima vreme o tendiță printre părinții copiilor cu vârste între 2 și 3 ani, când sunt siliți să stea prea devreme pe oliță și ajung să facă pipi în pantaloni, să meargă foarte des la toaletă, să facă pipi noaptea în pat sau chiar să sufere de infecții urinare. Odată ce luați decizia de a pune bebelușul pe oliță de la 6-9 luni, acceptați și urmările care nu vor întârzia să apară ulterior. Mai mult decât atât, copiii au nevoie de timp ca să înțeleagă întreg procesul și fiecare are ritmul său de dezvoltare, iar cerințele impuse de creșe și grădinițe ar trebui oarecum revizuite.

Medicul urolog mai spune că din o mie de copii care vin zilnic la consultațiile sale, 50% au probleme cu urinarea corectă și cei mai mulți dintre ei au fost puși pe oliță înainte de împlinirea vârstei de 3 ani.

Reținerea urinei de către copil poate avea urmări nefaste

Părinții ar trebui să conștientizeze faptul că micuții dresați să stea pe oliță de la vârste prea fragede, ar putea ajunge să își blocheze instinctul de a urina sau defeca, în ciuda impulsurilor pe care le transmite organismul. Mulți dintre ei amână mersul la oliță cât de poate de mult, fiind prinși cu joaca sau alte activități. În această situație, sfincterul se contractă pentru a reține urina și astfel se creează o presiune prea mare asupra vezicii urinare. În consecință, mușchii vezicii urinare devin din ce în ce mai groși (ceea ce nu-i un lucru rău), însă mecanismul prin intermediul căruia organismul înțelege senzația de plin, este afectat considerabil.

Amânarea defecației se lasă cu consecințe majore asupra organismului în creștere

Chiar dacă simte nevoie de a defeca, din varii motive, copilul poate amâna momentul și se ajunge deseori la urmări nu tocmai bune. Fecalele acumulate în rect îi schimbă considerabil diametrul. De la 2 cm, cum ar trebui să fie în mod normal, el ajunge chiar și la un diametru de 10 cm! Amânarea momentului defecării și a urinării poate provoca atât constipație severă, cât și apariția unor infecții care necesită tratament de lungă durată.

Important: Vezica urinară a copilului are nevoie de până la 4 ani ca să se formeze complet, iar utilizarea îndelungată a scutecelor îi va permite să se maturizeze fără nici un impediment.