”Nu-l încurajez tot timpul, pentru că i se urcă la cap!” sau „Mai bine îi spun că se va face de râs, dacă nu se apucă imediat de treabă” – vă par cunoscute aceste replici? De cele mai multe ori, părinții fac aceste erori grave în comunicarea cu copilul, în speranța că vor reuși să-I îmbunătățească modul de gândire. Cu părere de rău, efectul este cu totul diferit.
Mizați pe motivarea pozitivă. ”Tu poți!”, este ceea ce indică specialiştii. Motivarea negativă, chiar dacă vi se pare corectă, într-o primă etapă produce frică. Iar de frică micuțul va acționa în forță. Pe termen lung, însă, apare, inevitabil, o constantă a vieții psihice a copilului: „Nu sunt bun de nimic!”.
„În fiecare situație în care o să intervenim, o să plecăm de la această premisă că eu nu pot, că eu nu o să mă descurc. Și atunci o să-mi fie teamă, o să evit, nu o să fac, o să fie etichetat ca leneş, dar nu mă bag de frică.”, spune psihologul Bogdana Bursuc.
Alte două comportamente ale părinților vin să construiască ideea permanentă de eşec a copilului și a adultului de mai târziu. Spre exemplu, copilul ia o notă mare. Vi se pare normal şi nu-l lăudați: „să nu i se urce la cap”. Cât de corectă este, însă, această abordare?
„În momentul în care el nu este la aşteptările părinților, este taxat şi atunci copulul va face în continuare şi va avea eşec şcolar, pentru că atunci primeşte atenție şi e normal să facă lucrul aceasta.”, susține psihologul Nicoleta Burlacu.
Așadar, orice faptă bună nu trebuie lăsată neobservată. Și un al doilea comportament, care construieşte acelaşi eşec mental, este limitarea la zero a capacității de alegere a copilului.
„Lasă, că ştiu eu mult mai bine decât tine ce vrei să faci! Şi îl dau pe copil la un liceu de informatică şi el nu are abilități. Dezastruos nu este că l-ați dat la un liceu dorit de dumneavoastră. Dezastruos este faptul că i-ați furat decizia, ceea ce are impact în toată viața adultă ulterioară.”, punctează Nicoleta Burlacu.