De ce se tem copiii de întuneric şi cum îi putem ajuta. Sfatul unui psiholog

Monştrii care apar în cameră după stingerea luminii sau umbrele de pe pereți interpretate drept personaje înfiorătoare sunt normale în dezvoltarea unui copil. Teama copilului se naşte din imaginația lui, iar cea mai eficientă metodă de a o combate este utilizarea gândirii magice specifică vârstei. În dezvoltarea emoțională a copilului există perioade de vârstă în care frica şi anxietatea sunt prezente în mod natural.   

Normalitatea fricilor   

Perioada cuprinsă între 2 şi 6 ani se caracterizează printr-o nevoie crescută de explorare a mediului, dezvoltare a autonomiei şi autocontrolului, iar în acest context îşi fac apariția o serie de frici specifice vârstei: frică de întuneric, frică de animale, frică de creaturi imaginare, frică de a pierde o persoană dragă.   

„Aceste frici devin problematice şi trebuie tratate de un specialist, atunci când copilul continuă să mențină aceste mecanisme neadaptative după o anumită vârstă sau când sunt prezente în agenda emoțională a adultului”, explică psihologul Ionuț Ghiugan.   

De unde vine frica de întuneric la copii   

Teama de intuneric este frecventă la copiii preşcolari ca rezultat al dezvoltării normale, însă atunci când se manifestă intens şi interferează negativ cu activitățile zilnice ale copilului sau când se manifestă la vârste înaintate, trebuie să-i acordăm o atenție mai mare. În primul rând, trebuie avuți în vedere factorii care întrețin şi mențin frica de întuneric.

„Televiziunea reprezintă o sursă importantă care crează şi alimentează această frică. Expunerea la imagini intens negative (ştiri violente, personaje din desene animate, monştri, fantome şi vrăjitoare etc.) dezvoltă şi fixează frica de întuneric. Imaginația copilului este activată, iar gândirea magică specifică vârstei leagă aceste personaje de existența cotidiană a copilului. Lipsa luminii din cameră activează în plan mental imaginile şi situațiile negative, iar frica pe care o trăieşte copilul este asociată cu întunericul”, spune psihologul.

De asemenea, situații de stres în viața copilului (tensiuni în familie, separarea părinților, naşterea unui frate, schimbări frecvente ale domiciliului etc.) cresc semnificativ vulnerabilitatea copilului față de anxietate şi frică. Modelele părinților contribuie şi ele la dezvoltarea şi menținerea fricilor.   

„Comportamentul observant la părinți este învățat şi repetat de copil. Un părinte anxios şi temător va transmite această nesiguranță propriului copil, care va fixa mult mai uşor fricile în tiparul său de comportament. Stiluri educative negative sunt şi ele factori care întrețin aceste temeri. Atunci când folosim frica ca metodă de educație şi normare a comportamentului copilului (dacă nu eşti cuminte te mănâncă bau-bau-ul, dacă nu stai lângă mine când ieşim afară te fură hoții etc.), creştem şansele ca acesta să devină sensibil la anxitate şi frică”, susține cunoscutul psiholog. 

Frica de întuneric la adulți are la bază nevoi nesatisfăcute 

Parcurgerea cu succes a etapelor de dezvoltare ale copilăriei se vede în maturizarea emoțională a adultului, la fel cu se văd şi neajunsurile acestui proces.   

„Atunci când nevoile emoționale din copilărie nu sunt satisfăcute (un mediu de creştere nesecurizat sau dezorganizat) sau au existat în trecut evenimente cu potențial traumatic (separarea părinților, decesul unei persoane apropiate, violență în familie, abuz etc.), adultul are tendința să reacționeze regresiv (frică şi anxietate) în fața provocărilor vieții”, spune Ionuț Ghiugan. 

Cum putem ajuta copilul

Explicații raționale vs. gândire magică   

În astfel de situații, majoritatea părinților fie nu iau în serios frica de întuneric a copilului, fie utilizează gândirea rațională specifică adultului, spunându-i copilului că nu există niciun motiv pentru care să-i fie frică. Explicațiile raționale nu dau rezultate.   

„Lipsa de atenție față de această problemă invalidează copilul, iar explicațiile raționale nu au efectul dorit, deoarece în perioada de vârstă 2-6 ani, copilul functioneaza la nivel de gândire magică. Ambele modalități de intervenție sunt ineficiente şi nu ajută copilul să depăşească frica şi să-şi formeze mecanisme adaptative”, mai spune Ionuț Ghiugan.   

Personajele imaginare pot da mâna de ajutor   

Frica copilului față de întuneric se naşte din imaginația lui, iar cea mai eficientă metodă de a o combate este utilizarea gândirii magice specifică vârstei. 

„Recrutarea unor personaje magice sau eroi preferați ai copilului, care să-l protejeze atunci când camera este întunecată, vrăji de protecție sau ritualuri de culcare anti-frică, sunt câteva exemple de modalități de intervenție uşor accesibile părinților, care ajută copilul să depăşească această frică”, adaugă specialistul.