De ce nu ar fi bine ca părinții să își transforme copiii în cei mai buni prieteni?

Noțiunea de parenting necondiționat își face loc încet și sigur în educația noastră, iar accesul la informație își spune cuvântul. Dacă întrebi fiecare părinte din zilele noastre ce își dorește de la relația cu copilul, fiecare va spune același lucru: să fie prieteni și să aibă încredere unul în celalalt. E un lucru greșit să-ți dorești asta? Răspunsul este Da și Nu.

Există o vorbă care spune în felul următor: "E bine ca părintele să fie cel mai bun prieten pentru copil, însă nu și invers". Sigur că e important ca relația dintre copil și părinte să fie una apropiată, însă într-o relație sănătoasă, în calitate de părinte trebuie să pui pe primul loc nevoile copilului și nu viceversa.

Ce se întâmplă când părintele își transformă copilul în confident?

Până la un punct, copilul poate avea o senzație de apropiere și se poate simți privilegiat că adultul îi cere sprijinul sau părerea, însă din păcate, dacă nu se ține cont de nevoile micuțului, această "prietenie" poate avea consecințe grave pe termen lung.

Un astfel de exemplu, grav de altfel, este acela când apar neînțelegerile între părinți sau chiar divorțul. Indiferent de vârsta copilului, evită să-l pui între voi, în caz contrar, copilul se va simți abandonat din punct de vedere emoțional și va simți că i se fură copilăria.

Nu de puține ori părinții ajung să se șantajeze emoțional reciproc folosindu-se de copil, însă acest lucru duce la dependența adultului față de copil, iar pentru cel mic va apărea o teamă semnificativă de abandon la maturitate.

Indiferent de relația pe care o ai cu celălalt părinte, asigură-te că informațiile negative nu ajung la copil. Psihologii atrag atenția asupra acestui tip de comportament, numindu-l "incest emoțional", fiind considerat chiar mai grav decât incestul sexual.

Un alt aspect foarte important este acela că, în cele mai multe cazuri, părintele abuzator nu are nici cea mai mică intenție și nici nu realizează ce impact poate avea un astfel de comportament asupra copilului.

Ce înseamnă prietenia între părinte și copil?

Așa cum spuneam mai sus, părintele trebuie să-i fie copilului prieten și nu invers. Ce înseamnă mai exact acest lucru?

Asigură-l că îi vei fi aproape întotdeauna, însă să nu ai aceeași pretenție și de la el

Copilul îți va fi aproape la momentul oportun, fără să-l obligi în niciun fel. Atenție, însă! Povestea cu divorțul sau cu neînțelegerile între părinți rămâne neschimbată indiferent de vârsta copilului și este și normal să fie așa.

Indiferent de ceea ce se întâmplă între adulți, părinții rămân aceiași pentru copil. Imaginează-ți cum ar fi să alegi între frații tăi. Ai putea? Cu siguranță ai avea un sentiment de vinovăție și nu te-ai simți împăcat cu tine însuți. Același lucru îl simte și copilul.

Acordă-i toată atenția ta copilului și oferă-i încredere să vorbească despre problemele lui cu tine. În fond, părinții sunt, de fapt, ghizi pentru copii și nu invers.

Încurajează-l să facă lucruri noi

Nu de puține ori, la maturitate nu avem curaj să facem lucruri noi. Această anxietate își are rădăcina în copilărie, așa că ai grijă să-l susții în ceea ce își dorește să facă și să-l asiguri că o greșeală nu înseamnă nimic altceva decât experiență, ori asta nu e un capăt de lume.

Nu-l certa dacă greșește

Nu uita să-i explici ce îl poate pune în pericol și ce nu. Nu de puține ori am văzut părinți care își certau copiii pentru că au căzut sau pentru că s-au zgâriat la joacă. Această reacție a adultului îl poate face pe cel mic să se ascundă, ori nu ne dorim asta, nu-i așa? Până la urmă, e mai bine să fii informat și să poți acționa, decât să afli prea târziu.

De fapt, lucrurile sunt mai simple de atât. Poți avea aceeași reacție că atunci când cel mai bun prieten al tău îți spune că s-a rănit sau că a greșit. Empatizează cu el. Nu-i ușor să fii părinte, însă cu răbdare, iubire și încredere, puteți avea cea mai frumoasă relație!