Majoritatea părinților cred că copiii mint pentru a obține ceva ce își doresc, pentru a evita o consecință sau pentru a scăpa de ceva ce nu vor să facă. Acestea sunt motivații comune, dar există și câteva motive mai puțin evidente pentru care copiii ar putea să nu spună adevărul – sau cel puțin întreg adevărul. 

Copiii mici ar putea minți ca să testeze limitele, să vadă ce se întâmplă. Copiii care nu au încredere în ei ar putea minți pentru a părea mai siguri. Copiii deprimați sau anxioși ar putea minți pentru că nu vor ca ceilalți să-și facă griji pentru ei. Uneori, copiii cu ADHD vorbesc înainte de a gândi. Acești copii ar putea avea nevoie de un minut pentru a se gândi și a încerca din nou. Și uneori, ca și adulții, copiii spun minciuni din motive sociale, pentru a fi acceptați. Haideți să vedem și alte motive ale copiilor care mint.

Pentru a testa un comportament nou

Unul din motivele pentru care copiii mint este pentru că au descoperit un lucru nou și îl testează, la fel cum fac cu majoritatea tipurilor de comportamente, pentru a vedea ce se întâmplă. Se vor întreba ce se întâmplă dacă mint în legătură cu această situație?  Pentru a-și întări stima de sine și pentru a obține aprobare Copiii cărora le lipsește încrederea în ei pot spune minciuni pentru a părea mai impresionanți, speciali sau talentați și a da bine în ochii celorlalți. 

Pentru a se putea focusa pe ei

Copiii cu anxietate sau depresie ar putea minți despre simptomele lor pentru a lua reflectoarele de pe ei Sau ar putea să-și minimizeze problemele, spunând ceva de genul „Nu, nu, am dormit bine aseară” pentru că nu vor ca părinții să-și facă griji pentru ei Uneori, copiii pot crede cu adevărat că au făcut ceva și spun ceea ce sună a minciună, dar pe care ei îl cred cu adevărat. Când se întâmplă acest lucru, copiii au nevoie de ajutor pentru a-și îmbunătăți memoria folosind tehnici precum liste de verificare, limite de timp și tehnici de organizare.

Ce pot face părinții în privința minciunii?

Specialiștii spun că este mai întâi important să ne gândim la cât de gravă este minciuna și să descoperim ce anume a determinat-o.  Când este vorba de minciuni nevinovate, spuse de copii doar pentru a primi atenție, cel mai bine este să le ignorăm. Specialiștii sugerează o abordare blândă, în care părinții să nu încerce să acorde mai multă atenție decât este cazul. 

Acest lucru este valabil mai ales dacă minciuna vine dintr-un loc al stimei de sine scăzute. Dacă un copil spune „Am marcat 10 goluri astăzi la fotbal și toată lumea m-a aclamat” și crezi că nu este adevărat, cel mai bine este să nu îl cerți, dar să discuți cu el despre nevoia de a modifica adevărul și neîncrederea lui.

Dacă este vorba de ceva mai grav, cum ar fi copiii mai mari care mint despre locul în care au fost sau dacă și-au făcut sau nu temele, părinții se pot gândi să aplice consecințe. Copiii ar trebui să înțeleagă că există consecințe ale faptelor lor, dar acestea nu ar trebui aplicate sub formă de pedepse, ci chiar de consecințe. De exemplu, nu ți-ai făcut tema, ai pierdut timpul de joacă, pentru că acum ai de recuperat tot ce nu ai făcut. Ca toate consecințele, ar trebui să fie ceva de scurtă durată, nu exagerat, care să ofere copilului șansa de a reveni la practicarea unor comportamente mai bune. 

Arată-i că dacă spune adevărul va avea parte de lucruri bune. Laudă-l atunci când spune adevărul, arată că îl apreciezi și discută cu el motivele pentru care are tendința de a minți. Copiii și adolescenții nu ar trebui să creadă că consecințele sunt negociabile și nici să considere că este destul să spună adevărul, fără a se strădui să și facă lucrurile mai bine. 

Sursa
www.libertatea.ro
de ce mint copiii