De ce ar trebui să îi lăsăm pe copii să se plictisească?

Copiii ar trebui să fie lăsați să se plictisească pentru a-şi dezvolta capacitatea înnăscută de a fi creativi, susține un expert în educație. Aşteptările culturale presupun că cei mici ar trebui să fie activi mereu, dar acest lucru le-ar putea îngrădi dezvoltarea şi imaginația, este de părere dr. Teresa Belton. Cercetătoarea a ajuns la această concluzie după ce a intervievat mai mulți artişti şi oameni de ştiință în legătură cu efectele plictisului asupra creativității lor. 

Printre cei intervievați s-au numărat şi Meera Syal, actriță, scriitoare, cântăreaţă, producătoare, jurnalistă şi scenaristă britanică, şi Grayson Perry artistul cunoscut pentru vasele sale din ceramică. În urma interviurilor, Belton a aflat că pe Syal plictiseala a făcut-o să scrie, în timp ce pe Perry l-a ajutat să intre în starea de creativitate. 

„Lipsa activității a determinat-o pe Syal să vorbească cu oamenii cu care în mod normal nu ar fi intrat în contact. Plictiseala este des asociată cu singurătatea iar Syal şi-a petrecut ore din copilărie uitându-se pe geam la câmpuri şi păduri şi urmărind schimbarea vremii şi a anotimpurilor. Dar este important faptul că plictiseala a determinat-o să scrie. De la o vârstă fragedă a ținut un jurnal pe care l-a umplut cu observații, povestiri scurte, poveşti şi diatribă. Ea atribuie succesul său ca scriitoare acestor încercări din copilărie”, a explicat Belton situația artistei Meera Syal. 

În acelaşi timp, Perry susține că plictiseala l-a ajutat şi la maturitate. „pe măsură ce înaintez în vârstă, apreciez reflecția şi plictiseala. Plictiseala este o stare foarte creativă”.

Şi prof. Susan Greenfield, specialist în neuroştiințe şi în deteriorarea creierului îşi aminteşte că şi-a trăit copilăria într-o familie săracă şi fără alți frați până la vârsta de 13 ani. Ea combătea plictiseala inventând poveşti, realizând desene şi mergând la bibliotecă. 

Dr. Belton, expert în studierea impactului pe care îl au emoțiile asupra comportamentului şi învățării, susține că plictiseala ar putea fi un „sentiment neconfortabil” şi că societatea „a dezvoltat aşteptarea de a fi mereu ocupat şi stimulat”. Dar ea avertizează că dezvoltarea creativității „implică capacitatea de a dezvolta un stimul intern”. 

„Natura are oroare de vid şi noi încercăm să îl umplem. Unii tineri care nu au resursele interioare pentru a face față plictiselii într-un mod creativ ajung să se suite în maşină pentru a se plimba”, a explicat Belton. 

Cercetătoarea, care anterior a studiat impactul televiziunii şi a video-urilor asupra modului în care scriu copiii a mai declar şi că „atunci când copiii nu au nimic de făcut, dau imediat drumul la TV, la computer, deschid telefonul sau orice alt dispozitiv cu ecran. timpul pe care ei îl petrec în acest fel a crescut. Dar copiii au nevoie să petreacă timp în care să stea şi să-şi imagineze, să îşi urmărească propriile procese de gândire sau să asimileze experiențe prin joacă sau prin observarea lumii din jur”.