Cum să iubești un copil: 10 porunci ale celebrului educator Janusz Korczak

Celebrul educator, medic, scriitor și activist public polonez Janusz Korczak a scris peste 20 de cărți despre educația copilului. Contribuția sa în dezvoltarea pedagogiei nu poate fi supraestimată. Vă propunem, în continuare, 10 porunci ale lui Janusz Korczak din cartea ”Cum să iubești un copil”. Aceste sfaturi geniale vin să ajute la depășirea mai multor probleme.

Janusz Korczak  Celebrul educator, medic, scriitor și activist public polonez

Copilul este un papirus îmbibat cu ieroglife mici, dumneavoastră veți putea desluși doar o parte, pe unele veți reuși să le ștergeți și să le înlocuiți cu propriul conținut.

Lăsați-l să caute, numai să nu se rătăcească, să cucerească piscuri, dar să nu se rănească, să lupte numai că atent – atent.

Copilul frumos și nefrumos trebuie educat diferit. Și pentru că nu există mod de educație fără participarea copilului, nu este cazul să ascundeți rușinos de el problemele legate de frumusețe – anume acest lucru îi va deteriora educația.

”Ascultător, educat, bun, comod… ”. Nu există nici gând că va crește lipsit de caracter și nu se va putea adapta la condițiile vieții.

Din frica ca nu cumva moartea să ne fure copilul, noi furăm copilului viața; protejându-l de moarte, nu-l lăsăm să trăiască.

Spune-mi cine sunt părinții tăi și eu îți voi spune cine ești ti – este așa pentru totdeauna. Spune-mi cine te-a educat și eu îți spun cine ești – nu întotdeauna este așa.

Copilul respiră cu bunăstarea sa interioară, amintirile lenoase despre zilele trecute plăcute, complăcerea în raport cu treburile curente, farmecul simplității care-l înconjoară. Însăși, el, poate deveni oricum: din cărți, discuții, întâlniri, impresii din viață, își țese propria țesătură de opinii, își alege propriul drum.

Copilul, rareori, simte lipsa dragostei reciproce între părinți atunci când ea nu există, însă, o absoarbe atunci când ea există.

Singurătatea copilului oferă suflet păpușii. Copilăria nu este un paradis, este o dramă.

Vedem copiii în timpul manifestărilor furtunoase de bucurie și tristețe, când se deosebesc de noi și nu observăm dispozițiile calme, îngândurările liniștite, impresiile profunde, uimirile și suspiciunile dureroase, dar și îndoielile umilitoare și prin care ne seamănă nouă.