Cu ce frici s-ar putea confrunta copilul tău în funcție de vârsta pe care o are

Fie că ești o proaspătă mămică, ori copilul tău este ceva mai mare, atunci când el simte anumite frici devii și tu anxioasă, nu știi ce să faci și, mai ales, nu știi exact la ce să te aștepți. Iată fricile naturale cu care se confruntă copiii în funcție de vârsta pe care o au, iar tu nu vei mai fi o mamă luată prin surprindere și nici nu te vei mai critica, spunându-ți că ești un părinte rău.

0-6 luni

Frica de zgomote puternice este una înnăscută, ce ne-a ajutat să supraviețuim (alături de frica pentru înălțimi), iar bebelușul tău o va experimenta din plin. De asemenea, nu există permanența obiectului și ca atare copilul tău se va speria când va pierde contactul vizual, nu își va auzi sau simți părinții.

7-12 luni

Permanența obiectului este prezentă, la fel și atașamentul primar. Prin urmare copilul poate respinge persoane cu care înainte părea că se simte confortabil și are manifestări pe care le asociem cu timiditatea sau rușinarea.

1 an

Se sperie când se lovește, când aude în continuare zgomotele puternice, iar anxietatea de separare produce multe crize de plâns, lucru care poate continua câțiva ani chiar, până la vârsta de 6 ani.

2 ani

Chiar dacă doarme singur, întunericul este înfricoșător pentru copilul tău ceea ce se traduce în continuare prin nopți împărțite între dormitorul micuțului și dormitorul matrimonial. Frica se extinde și asupra obiectelor mari sau animalelor.

3-4 ani

Se trezește plângând și spune că a visat monștri. Se teme de animale, măști. Și poate anticipa că un lucru rău e pe cale să se întâmple. Caută asigurare, siguranță, liniștire în brațele părinților.

5-6 ani

Furtunile cu tunete și fulgere vor cauza stres. Începe să se teamă de lucruri supranaturale precum fantome, vrăjitoare. Că cineva rău îl va răpi sau poate păți ceva fizic, se poate răni.

7-8 ani

Frica de întuneric, de a nu se răni sunt reiterate. La fel de a nu rămâne singur și a nu fi exclus.

9-12 ani

Chiar dacă timpul trece și copilul se apropie de adolescență, teama că va fi rănit revine recurent, inclusiv cu varianta mai puternică și anume teama de moarte. Unii copii sunt supărați că cresc și se distanțează de copilărie. Încep să fie preocupați de felul în care arată și de performanța pe care o au la școală.