Copilul vrea în brațe: să îl luăm la fiecare cerere sau să îl învățăm să fie independent? Să îl dezvățăm de brațe, dar cum? De ce pentru copil este atât de important să „ajungă” în brațele mamei? În continuare vom încerca să răspundem la aceste întrebări destul de complicate.
De ce copiii vor în brațe?
Cerința unui copil de doi ani de a fi luat în brațe poate constitui o problemă. Micuțul poate refuza să meargă alături de adult, deși aleargă cu plăcere în jurul lui atunci când acesta stă pe loc. Acest comportament poate părea, de fapt, lene sau un refuz demonstrativ de a merge acasă, însă lucrurile nu stau chiar așa.
Atunci când copilul începe să meargă, acest proces este legat, pentru el, de deplasarea din punctul A în punctul B, mersul fiind o îndepărtare de adult, apoi o revenire la „bază”. Dacă baza începe să se miște și ea, copilul se simte confuz. El se poate trânti la pământ și poate începe să plângă. Dacă veți reduce pasul, el nu va veni din urma dumneavoastră, pentru că nu o poate face. Dacă vă veți întoarce și îl veți lua de mână, el nu va putea merge alături de dumneavoastră – în acest moment el nu simte că ați fi împreună. De aceea copiii de până la trei ani cer să fie luați în brațe: în așa mod ei simt că sunt împreună cu dumneavoastră.
De ce micuților le place să stea în brațele adulților?
- În primul rând, aceasta le conferă o senzație de apropiere emoțională – micuțului i-a fost dor, el vrea să îi acordați atenție, să îl mângâiați.
- În al doilea rând, piciorușele micuțului trebuie să se odihnească.
- În al treilea rând, micuțul poate fi bolnav sau deranjat de ceva (de exemplu, dinții care cresc).
- În al patrulea rând, aceasta îi conferă senzația de siguranță și protecție. De exemplu, micuțul este acum mai sus decât cățeii care pot trece pe alături și de care se teme etc.
- Și, în sfârșit, atunci când îl luați în brațe, câmpul lui de vedere se mărește – până acum el vedea la nivelul picioarelor și roților, iar acum vede tot ce vedeți și dumneavoastră; el poate urmări fețele adulților și auzi ce vorbesc aceștia.
Copilul trebuie luat în brațe la prima lui cerere?
Micuțul dumneavoastră vrea în brațe pentru că se simte singur, el are nevoie să simtă căldura dumneavoastră, apropierea persoanei dragi, alături de care se simte în siguranță. Ulterior, în viața adultă, această senzație de singurătate din primii ani de viață poate conduce la:
- slăbirea sentimentului de siguranță personală;
- reducerea încrederii în sine, a comunicabilității;
- dacă mama este când tandră, când agresivă, copilul poate crede că este iubit doar atunci când este bun. Ca urmare, se poate dezvolta neîncrederea în forțele proprii, anxietatea.
Copiii mici pot fi și trebuie luați în brațe atunci când simt nevoia. Pentru ei acest lucru este necesar, reprezintă o dovadă a faptului că această lume este sigură, iar ei sunt iubiți și doriți. În plus, datorită atingerilor fizice, mângâierilor, copiii dezvoltă o calitate umană foarte importantă – empatia – capacitatea de a se identifica, prin trăire, cu alte persoane, de a înțelege sentimentele oamenilor apropiați.
Uneori adulții, dorind să educe un copil independent (în special dacă este vorba despre un băiat), temându-se să îl răsfețe și considerându-l suficient de „mare”, îl iau tot mai rar în brațe, iar mângâierile sunt și ele destul de scunde. Atunci copilul își rezolvă această problemă cum știe el mai bine. Astfel, dacă este nemulțumit de calitatea și cantitatea contactelor fizice, el poate învăța să le obțină prin diverse metode, manipulându-și părinții.
Dacă nu ați văzut copilul un timp mai îndelungat, de exemplu a fost la grădiniță sau la bunica, iar el vă sare în brațe de cum vă vede, nu îl refuzați, micuțul trebuie să se convingă că îl iubiți la fel de mult, iar în aceste ore nimic nu s-a schimbat. În schimb dacă dumneavoastră, sub pretextul oboselii, refuzați să îl luați în brațe și să îl mângâiați, el se poate simți abandonat și inutil. Dacă aveți probleme cu spatele, așezați-vă, dar luați copilul în brațe și îmbrățișați-l cât mai strâns.
Cum să dezvățăm copilul de stat în brațe?
Dacă micuțul nu poate încă să meargă de mânuță alături de dumneavoastră, dar nu vreți (sau nu puteți) să îl purtați în brațe, puteți soluționa această problemă în felul următor:
- Măriți timpul de comunicare cu micuțul. Este vorba aici de perioadele pe care i le consacrați integral, când sunteți cu el cu trupul și cu sufletul. Timpul în care spălați vasele, iar copilul vă privește nu poate fi inclus în această categorie.
- Înțelegerea. Spuneți copilului că nu îl veți mai duce în brațe, că vă doare foarte tare spatele, iar acest lucru poate fi periculos. Puteți să vă așezați și să luați micuțul în brațe, dar atât. Îmbrățișați-l, mângâiați-l și sărutați-l doar din poziția așezat.
- Schimbarea anturajului/„decorului”. Copiii, de regulă, se plictisesc foarte repede de camera în care se joacă, de jucăriile pe care le au, de terenul pentru copii unde se plimbă. Încercați să schimbați lucrurile și să le diversificați.
- Necesitatea. Încercați să faceți în așa fel încât copilul să aibă singur nevoie să se dea jos din brațe. De exemplu, un joc pe podea (mozaic, constructor etc.). Puteți să vă așezați cu micuțul jos, ținându-l în brațe, iar acest lucru îl va deranja. Ați putea chiar să îl deranjați intenționat în anumite situații.
- Căruciorul pentru plimbări. Chiar și atunci când sunt destul mari pentru a merge singur alături de adulți, practic toți copiii au anumite momente când își doresc să fie purtați în brațe. Dar trebuie să inventați ceva pentru ca mersul pe jos sau plimbarea în cărucior să i se pară micuțului la fel de interesante. De exemplu, mersul pe jos poate fi distractivă și sigură dacă îi veți permite copilului să meargă înaintea dumneavoastră și să împingă căruciorul cu ambele mâini. Plimbatul în cărucior poate fi diversificat dacă întoarceți micuțul cu fața la dumneavoastră și îi cântați sau vorbiți cu el. Dacă nimic nu ajută, iar copilul insistă să fie luat în brațe, încercați să vă înțelegeți cu el: „Te duc în brațe până la copacul acela mare, iar tu mergi pe jos (sau în cărucior) până la colț etc.”.
- Bicicleta. Este posibil ca micuțului să nu îi mai fie interesant să stea cuminte în cărucior și el vrea să ia parte activă în călătorii. O soluție bună ar fi achiziționarea unei biciclete cu mâner. Chiar dacă micuțul nu poate încă învârti pedalele, el poate să se țină de ghidon, iar ce poate fi mai interesant decât să conducă un mijloc de transport! Copilul va simți că este ocupat cu un lucru foarte important și va uita de brațele mamei.
- Distragerea atenției. Încercați să îl sustrageți pe micuț sau să îl interesați cu ceva. De exemplu: „Uite ce mașină frumoasă merge, ce culoare are ea?” sau „Uite ce cățeluș (pisicuță) aleargă și dă din codiță!”. Nu trebuie să spuneți copilului lucruri jignitoare. Ați putea să îi explicați: „Mamei îi este greu, are mâinile ocupate, mai bine ajută-mă să duc această geantă”. Copilul o va face cu plăcere. Iar dacă îl veți și lăuda, îi veți aprecia eforturile, micuțul va uita cu desăvârșire orice moft și supărare.
Dacă continuați să purtați copilul în brațe..
Dacă nimic nu ajută, iar micuțul continuă să vă folosească pe post de transport personal sau ați decis conștient să îl duceți în brațe, atunci:
✔ Încercați să alternați eforturile și greutatea. În special dacă îl purtați pe coapse. Dacă îl duceți mereu pe aceeași parte, puteți căpăta scolioză.
✔ Fiți atente! Atunci când ridicați copilul în brațe, folosiți forța picioarelor, și nu a spatelui. Adică, atunci când vreți să luați copilul, îndoiți picioarele, ținând spatele drept, iar apoi ridicați-vă, folosind astfel forța membrelor inferioare, și nu a zonei lombare. Nu forțați. Faceți totul încet, controlat. Astfel vă veți proteja spatele.
✔ Folosiți dispozitive speciale pentru a reduce solicitarea brațelor și a coloanei: slinguri, rucsacuri etc.
✔ Faceți sport. Dacă aveți ajutor (soțul, bunica) și puteți lăsa cu cineva copilul pentru câteva ore, mergeți la sală. Întăriți spatele (care nu întotdeauna reușește să se întărească odată cu creșterea greutății copilului), picioarele, brațele, măriți-vă rezistența și forța. Nu doar că veți arăta bine, dar și vă va fi mult mai ușor să duceți micuțul în brațe. Veți întări organismul și îi veți ridica tonusul, în plus, veți obosi mult mai puțin.
✔ Obișnuiți-vă să purtați copilul cu bucurie, să primiți plăcere de la acest proces (dacă, desigur, nu aveți probleme de sănătate), pentru că foarte curând, dacă este fetiță, va fi purtată de altcineva în brațe, iar dacă este băiat, va purta el. Copiii cresc foarte repede. De aceea apreciați și bucurați-vă de fiecare secundă petrecută împreună cu cel mai iubit omuleț din lume!
Prin urmare, nu vă putem oferi un răspuns univoc la întrebarea dacă trebuie sau nu să luăm în brațe copilul la prima lui cerere. Dumneavoastră sunteți cea care decide. Dar cel mai important este să nu uitați că micuțul trebuie să se simtă mereu iubit și necesar!
