Copilul plânge atunci când pleci de acasă? Cum să depășiți corect această etapă

Psihologii spun că fiecare copil experimentează, la un moment dat, frica de a rămâne singur și de a pierde persoana iubită. Această frică se manifestă mai puternic în jurul vârstei de 8 luni și poate atinge punctul culminant între 1 şi 3 ani. Toți copiii trec prin această perioadă în care atunci când trebuie să pleci plâng, țipă, fac gesturi de protest, au tendința de a se agăța de tine. Aşadar este o etapă normală, care poate fi depăşită cu bine, afirmă psihologul Raluca Mosora. 

În cazul în care reacțiile copilului depăşesc o anumită intensitate, poate însemna că are anxietate de separare.

Ar trebui să te îngrijorezi dacă:

• În momentul crizelor de plâns îi este greață, vomită, tremură
• Are coşmaruri noaptea referitoare la plecarea sau pierderea ta
• Nu mai doarme bine noaptea, se trezeşte plângând
• Plânge fără să se oprească mai mult de 20 de minute după ce pleci
• Începe să plângă chiar şi când presupune că pleci, fără să fie adevărat

Dacă copilul tău are aceste simptome este indicat să mergeți împreună la un psiholog pentru copii pentru a-l ajuta să treacă cu bine de această perioadă.

Ce să faci când trebuie să pleci?

În primul rând trebuie să îl anunți întotdeauna când pleci. Spune-i cu câteva minute înainte că vei pleca, şi precizează cât timp vei sta. Este important să fii sinceră cu el, şi să te întorci atunci când i-ai promis. La început este bine să pleci o perioadă mai scurtă de timp, iar apoi poți creşte perioada de timp. Un mod de a-l face să înțeleagă cât timp vei fi plecată este să îi arăți ceasul şi să îi spui “când limba mare de la ceas ajunge aici, eu mă voi întoarce”.

Este bine să îl laşi în compania unor persoane cu care se simte confortabil, pe care le cunoaşte. Dacă nu ai această posibilitate, atunci asigură-te că persoana care vine să stea cu el ajunge la tine măcar cu jumătate de oră înainte să pleci, pentru ca micuțul să aibă timp să se acomodeze cu ea.

Înainte să pleci, ia-ți la revedere de la el, asigură-l că te vei întoarce la timp, şi oferă-i un obiect de-al tău, pe care să îl păstreze până te întorci. În felul acesta el va păstra “o părticică din tine” până vii, și despărțirea va fi mai ușoară.

Chiar dacă auzi că plânge, chiar dacă îți este greu să îl vezi plângând, gândeşte-te că este o perioadă normală, şi nu ceda rugăminților lui de a mai rămâne.

Ce să NU faci când copilul plânge?

Chiar dacă par soluții de moment, unele comportamente sunt contraindicate, pentru că întrețin şi chiar agravează problema. Iată ce anume nu trebuie să faci:

• Nu pleca pe furiş! Copiii au nevoie de un mediu previzibil, pe care să îl poată controla. Ei nu se pot simți în siguranță dacă nu ştiu ce se va întâmpla cu ei sau cu persoanele din jur. Imaginează-ți cât de nesigur şi speriat se simte copilul când observă că mama a dispărut fără nici un cuvânt cât timp el se juca! Chiar dacă mama nu mai aude plânsetele copilului, asta nu înseamnă că micuțul nu suferă şi nu se simte abandonat. Mai mult, nesiguranţa copilului creşte şi problema se agravează.
   
• Nu te întoarce înapoi când auzi că plânge. Dacă copilul observă că plânsul lui te face să nu mai pleci, atunci îl va folosi de fiecare dată când trebuie să pleci. În felul acesta plânsul nu va dispărea în timp, ci se va menține sau chiar se va amplifica.
   
• Nu-i spune că nu are de ce să plângă. Chiar dacă este o perioadă normală, nu înseamnă că suferința copilului nu este reală. În clipa în care pleci, copilul chiar crede că te pierde, îi este frică, se simte singur şi neliniştit. Indiferent dacă sunt justificate sau nu, sentimentele lui există, şi de aceea trebuiesc acceptate ca atare. Când spunem că nu are de ce să plângă îi negăm sentimentele, ca şi când am spune “acestea nu ar trebui să existe”. Copilul devine şi mai neliniştit, pentru că nu ştie ce să facă cu aceste sentimente pe care nu are voie să le aibă. În loc să îi spui că nu are de ce să plângă, mai bine îi spui că îi înțelegi suferința prin care trece. De asemenea îi poți spune că lucrurile se vor îmbunătăți în timp.