În sfârșit, vara ne dezleagă mâinile și picioarele, ne putem lua copiii și să mergem la pădure, la iaz, la vilă sau, pur și simplu la dendrariu. Acolo ne așteaptă nu doar un soare darnic, aer și apă, dar și țânțarii prietenoși și musculițele modeste, căpușele curioase și ciupercile fermecate.
Copiii și adulții în natură: care e deosebirea?
Imaginați-vă un grup de copii și adulți gata de plimbare. Adulții: se relaxează, aprind focul, stau culcați încântați la soare, miros nerăbdători carnea marinată și cu toți porii absorb energia pozitivă și zen. Copiii mici și mari: analizează împrejurimile, adună conuri, crengi, pietre, omizi, gândaci, viermi, se bagă în apă, adună flori și fructe, cer de mâncare, de băut, vor să cânte, să meargă la veceu și extaziați se duc cât văd cu ochii.
Adulții și copiii au ritmuri diferite când se află în sânul naturii. Adulții trebuie să știe că micuții în natură, spre deosebire de ei, care sînt meditativi, vor fi atât de inspirați de posibilitățile oferite, de spațiu și de aventuri, încît poate să piardă controlul asupra lor. Iar maturii vor trebui să ia seama de ei. Și nu doar să-i supravegheze, dar să le spună cum trebuie să se comporte, ce au voie să atingă și ce este interzis, unde pot merge singuri și unde trebuie să meargă neapărat însoțiți.
Ca să nu se piardă
Înainte de toate, copilului trebuie să i se explice că, atunci când merg la odihnă în natură, părinții trebuie să se afle mereu în preajmă, să-i vadă și să-i audă. Să te rătăcești în oraș e groaznic, dar mai există oameni care te vor întreba: „Fetițo sau băiatule, unde este mama ta?” și te vor ajuta să-i găsești. Dar să te pierzi în pădure e de două ori mai strașnic, aici sunt puțini oameni, lupii și urșii nu te vor întreba despre mama, iar țânțarii și muștele nu se vor rușina să te ofenseze. Amintiți-i copilul povestea despre Mașa, care s-a rătăcit și a înnoptat la Baba Cloanța, despre Băiețelul cât Degețelul, pe care tata l-a dus în pădure. Enumerați-i toate pericolele care-l pasc: băltoace, arbuști ghimpoși, animale, insecte – ca micuțul să înțeleagă serozitatea problemei, dar să nu deznădăjduiască. Există câteva reguli care îl va ajuta să nu se îndepărteze de grup:
Îmbrăcați-l pe copil cu haine de culoare aprinsă: o bandană roșie, scurtă oranj, pantaloni turcoaz.
- Copiii trebuie să se afle mereu în vizor, spuneți-le să nu se îndepărteze mai mult de 10-15 m, dacă sunteți în pădure (la această distanță îi veți putea acorda repede ajutor, în caz de necesitate). Strigați-l cât mai des pe copil și neapărat, pe rând, faceți apelul, dacă vă însoțesc mai mulți copii: Vasea! Ana! Mașa! Ghiulcitai! Unde e Ghiulcitai?!– copiii trebuie să știe și să țină minte că la natură tot grupul trebuie să stea grămăjoară.
- Nu-i lăsați singuri nici măcar pentru o mică escapadă, amintiți-i că la fel s-a întâmplat și cu Mașa: copac după copac, arbust după arbust – și s-a abătut din drum departe de prietenele sale, a început să strige, să caute – dar nimeni nu o auzea.
- Învățați-l pe copil să strige sau să cheme în ajutor dacă s-a speriat sau i-a pierdut din vedere pe cei mari.
Ca să nu se rănească
Copiii îi imită pe adulți, imitația este un puternic instrument de învățare. Astfel că și la odihnă va încerca să adune lemne ca tata sau ca mama să îndrepte cărbunii în foc. Explicați-i că există activități responsabile care trebuie efectuate împreună cu adulții care știu să le îndeplinească, care îi va explica și îl va învăța cum să le facă și el.
Arătați-i copilului cum trebuie să rupă crengile mai mari pentru foc, cum se pun cu grijă pe foc, cum se face un ac pentru a pune pâinea la prăjit, cum se stropește focul până când va înceta să fumege. Copiii nu trebuie să aibă acces la cazanele care fierb. Treptat, copilul se va obișnui cu specificul ieșirilor în sânul naturii și va ști cum să se comporte.
Învățați-l pe copil să se orienteze corect în spațiu: încet, cu grijă – pentru că poate da în gropi, să nu târâie picioarele sau să sară – se poate agăța de o rădăcină. Dacă copilul a urcat pe o movilă mică de pietre sau pe o creangă mai înaltă, ar fi bine să fiți alături pentru a-l proteja.
Ca să nu fie pișcat
În perioada căpușelor, la începutul verii (dar și mai târziu), evitați tufărișul și iarba înaltă. Căpușele simt foarte bine apropierea unui organism viu și cald și imediat se aruncă la om sau animal. Prelucrați hainele cu substanțe repelente pentru căpușe. Băgați pantalonașii copilului în ciorapi, chiar dacă va purta încălțări de cauciuc, tricoul sau cămașa – în pantalonași, astfel căpușele vor avea mai puține șanse să ajungă până la piele. După plimbare sau înainte de a vă așeza în mașină, scuturați-vă cu atenție hainele și examinați părțile sensibile ale pielii: după urechi, abdomenul, sub genunchi, subsuori, pe gât, pe cap.
Pentru a nu fi înțepat de viespi și albine, obișnuiți-l să le observe și să meargă foarte atent pe lângă ele. Copilul nu trebuie să le deranjeze cuibul sau vizuina unde se ascund. Dacă copilul a fost înțepat de o viespe sau albină, mai întâi e nevoie să scoateți acul și să prelucrați locul înțepăturii cu oțet, spirt sau votcă sau să aplicați un șervețel înmuiat în apă rece. Dacă copilul are mai multe înțepături sau s-a înroșit foarte tare și are edeme, transportați-l la cel mai apropiat punct medical.
Îl puteți apăra de țânțari sau musculițe dacă îl îmbrăcați corect și îi stropiți hăinuțele cu substanțe repelente. Desigur că pe un mal de râu umbros și umed aveți mai multe șanse să vă scărpinați decât dacă vă aflați într-o poiană luminoasă și uscată. Pentru ca micuțul să nu fie mușcat de furnici, acesta nu trebuie să le deranjeze și să nu urce pe crengile pe care mișună acestea.
Ca să nu se intoxice
Trebuie să aveți o înțelegere: să nu bage nimic în gură când ieșiți (sau să pună mâna) fără permisiune! Pomușoarele drăguțe, roșii și negre, de pe arbuști și ierburi să le arate mai întâi mamei sau tatălui. La fel și în cazul ciupercilor. Sincer vorbind, ar fi mai bine ca acesta să nu atingă plantele, ierburile, ciupercile sau insectele necunoscute, să stea cât mai departe de ele.
Să nu se înece
Fiți atenți la micuțul dumneavoastră atunci când se află pe malul apei, atențio-nați-l că nu are voi să meargă singur să se scalde sau să dea drumul la corăbioare. Dacă copilul se află în pericol de înec, acesta nu poate țipa sau să facă valuri, ca să auziți. Adevărul trist constă în faptul că omul care se îneacă, în special copiii, în cele mai multe cazuri nu fac zgomot și nu pot chema ajutor. Nu-i poate face pe cei din jur să înțeleagă că se îneacă, din cauze fiziologice: trebuie să reușească să respire și să dea din picioare, nu poate striga. Se află într-o stare de panică și nu întreprinde lucruri conștiente. Cei ce se află în preajmă, în apă sau pe mal, pot nici să nu perceapă ce se întâmplă: cel care se îneacă, de obicei, bolborosește, cu privire în gol, și capul apare deasupra apei tot mai rar. Aceasta se întâmplă neobservabil. Supravegheați-vă copilul, strigați-l periodic, amintiți-i că nu are voie să intre în apă singur. Știți doar că tăcerea nu este specifică pentru copii, mai ales în apă. Dacă i-ați permis copilului să se stropească în râu sau în mare și nu îi auziți chiotele, trebuie să vă uitați după el și să vă convingeți că totul este în regulă.
Ca să nu se ardă
Copilul trebuie să poarte un chipiu deschis, iar în zilele senine și toride – haine subțiri, care să-i protejeze pielea de arsuri. Aplicați-i o cremă protectoare, aranjați-i un loc special pentru joacă și tenis. Pentru orice eventualitate, rețineți care sunt simptomele insolației: înroșirea feței, dureri puternice de cap, apoi apar amețelile, se întunecă în fața ochilor, stare de greață și vomă. Copilul poate suferi mai degrabă un șoc termic decât insolație, se poate supraîncălzi și la umbră: la început apar slăbiciuni, somnolență, amețeli, dureri de cap, apoi i se înroșește fața, crește temperatura, apare starea de vomă, diareea, stare de leșin. În această situație copilul trebuie dus la umbră, ca să se răcorească, într-o cadă cu apă rece, sau să facă un duș rece, să-i ștergeți tot corpul cu un prosop umezit în apă rece. De asemenea, se recomandă ca după un astfel de șoc să mergeți la spital sau să chemați salvarea.
