Copilul de până la doi ani: ce trebuie să știe mama?

Normele sănătății fizice a copilului de la un an, cel mai probabil, le cunoașteți foarte bine. Începeți să vă studiați copilașul. Este bine să notați rezultatele investigațiilor. Însă evitați în special aprecierile emoționale (de genul bine-rău). 

Priviți copilul din postura unui medic. Orice ”descoperiri” notați-le într-un carnet. și nu uitați: ”nu trebuie să căutați diverse boli”, ci doar învățați să atrageți atenție asupra lucrurilor, care l-ar interesa pe orice medic atunci când examinează un copil. 

Pielea și mucoasele 

Începeți cu pielea. Acesta este un organ foarte sensibil – un indicator, care reacționează repede la orice schimbări în organism, dar și la influența mediului ambiant și diverse infecții. 

Culoarea, temperatura, aspectul. Dacă pe piele sunt erupții cutanate, pete roșii, uscate sau umede, inflamații. Dacă sunt, atunci stabiliți când acestea au apărut și care ar fi cauza apariției lor (ce a mâncat, unde s-a plimbat, cu ce s-a jucat, unde a făcut baie și cu ce cremă a fost uns copilul). Multe informații despre starea de sănătate a copilului este oferită de membranele ochilor, nazale și bucale. De aceea, încercați să le caracterizați. Dacă sunt umflături iritații sau inflamații. Dacă sunt eliminări, atunci de ce caracter sunt acestea și ce culoare au. 

Scaunul 

Sistemul imunitar depinde în proporție de 80% de tractul gastro-intestinal. Orice medic va palpa burtica micuțului și va întreba de fiecare dată: ”cum merge la oală?” Atrageți atenție sporită la frecvența scaunului (o dată în 24 de ore, peste un interval de timp egal sau nu) și caracteristicele lui (cantitatea, culoarea, mirosul, dacă este cu durere sau nu). Rețineți: frecvența scaunului este individuală pentru fiecare copil. Acest lucru depinde de tipul alimentației a bebelușului (alăptarea la sân sau artificială), ce produse noi sunt introduse în regimul alimentar. Chiar și temperamentul copilului contează. 

Regula principală: scaunul trebuie să fie moale, să nu provoace durere și să fie regulat (1-2 ori în 24 de ore). 

Există problemă, dacă: 

Constipație: micuțul se screme, plânge în timp ce merge la oală, iar materiile fecale sunt prea vârtoase. În cazul unei constipații, în special dacă scaunul este cu sânge, atunci copilașul neapărat trebuie arătat medicului. Dacă nu este vorba despre o boală infecțioasă sau alte patologii, de regulă, normalizarea scaunului se face cu ajutorul alimentației și a lichidelor consumate. Bebelușul va trebui să bea cât mai multe lichide și să consume produse bogate în fibre (piure din legume sau din caise, pere, sau prune uscate). 

Culoarea:verzuie și cu spumă vorbește despre o posibilă insuficiență de lactază (imaturitatea enzimei de lactază), dar și despre o posibilă boală infecțioasă, intoleranța la un oarecare produs și alimentarea incorectă. 

Activitatea motorică 

Copilul după un anișor este activ timp de 4-5 ore. El se mișcă mult, este foarte emotiv, discută activ. Se perfecționează mersul și abilitățile motorice. Micuțul devine mult mai îndemânatic, mișcările sunt coordonate, începe să-i mimeze pe adulți. 

Dacă vorbim în limbajul medicilor, atrageți atenție la capacitatea de alternare a musculaturii și relaxarea acesteia. Aceasta presupune următoarele lucruri: dacă copilul poate de exemplu, din poziția din picioare să se așeșe în genunchi, după care să se ridice în picioare (să revină la poziția inițială). Alternarea contracțiilor și relaxării presupune de asemenea, ducerea jucăriei la sine (”mie”) și îndepărtarea mîinuțelor (”ție”). Uneori, copilul poate efectua mișcări involuntare, care nu au nici un scop determinat: să dea din mâini, din picioare, să miște capul sau părți separate ale corpului. Copilul se poate clătina similar unui pendul, să îndoaie degetele sau să frece în continuu palmele. Notați-vă aceste lucruri. Cât de des se întâmplă, perioadele de apariție: în ore anumite sau după careva evenimente. 

Calculați pulsul bebelușului în poziție așezat (în stare liniștită) și după un efort fizic (de exemplu după cinci minute de joacă, sărituri sau alergări). 

Coordonarea motorică în al doilea an de viață nu este formată integral. De aceea, nu acordați importanță mișcărilor stângace ale copilului. Urmăriți doar dacă degetele micuțului nu tremură atunci când se apropie de o jucărie. Străduiți-vă de asemenea să determinați mâna dominantă - cea cu care copilul se folosește mai des, cu care mâna începe activitatea. Cât de coordonate sunt mișcările ambelor mâni? Copilul ține jucăria într-o mâna sau cu ambele brațe? Dacă mută jucăria dintr-o mâna în alta sau nu? 

Sistemul nervos și dezvoltarea psihică 

Începând cu vârsta de la un an până la trei ani, se dezvoltă activ psihicul copilului. De aceea în această perioadă este bine să efectuați studierea regulată a funcțiilor mentale. Cum să faceți acest lucru? 

În primul rând stabiliți cine va face această investigație. Copilul trebuie să aibă încredere în persoana respectivă, și totodată să aibă un comportament liniștit. În așa fel, tatăl, care abia s-a întors acasă de la serviciu nu este cea mai potrivită candidatură. Copilul trebuie să fie calm, să fie sătul și să nu facă nimic, ce reprezintă pentru el interes. Transformați totul în joc. Copilului trebuie să-i placă ceea ce faceți. 

Din moment ce activitatea de bază a unui copil de peste un an presupune studierea obiectelor, atunci prima sarcină va fi cea de evaluare a felului în care el interacționează cu aceste obiecte. Pregătiți două seturi de jucării (câte 5-10 buc.) de diferite forme și culori și de exemplu, niște cuburi. Mai întâi - primul set. Lăsați micuțul să se joace desinestătător timp de 5-10 minute. Iar dvs. urmăriți: ce preferințe are, jucăriile de ce culoare și formă alege, atrage atenție la obiectele simple după formă (cuburi). Toace acestea au o mare importanță. Așezați-vă alături de copil și direcționați-l: arătați-i ce poate face cu un obiect sau altul nou pentru el. Fiți atentă, dacă repetă după dvs, manifestă interes față de noul joc sau nu. Împreună comparați obiectele după culoare, formă, divizați-le după grupuri-categorii. Urmăriți, dacă copilul face aceasta împreună cu dvs.! 

În al doilea an de viață se perfecționează vorbirea (baza dezvoltării mentale), adică este perioada sensibilă pentru dezvoltarea vorbirii. Până la 1,5 ani se dezvoltă funcțiile de înțelegere a vorbirii, după care, până la doi ani – se dezvoltă vocabularul. Copilul face multe gesturi, folosește mimica. De aceea, atunci când vă jucați, atrageți atenția la acești factori. Totodată, nu intrați în panică, dacă nu ați menționat factorii respectivi în timpul jocului. Posibil, micuțului i-a fost plictisitor. Referitor la vorbire. Cu cât mai mult discutați în timpul jocului, cu atât este mai bine. Se are în vedere sunt, gesturi, cântatul...Urmăriți, dacă copilul vă răspunde? Dacă inventează ”cuvintele proprii” , dacă repetă după dvs. Nu uitați, că băieții încep să vorbească mai târziu decât fetele. De regulă, fetițele încep să vorbească la 1,5 ani, iar băieții abia la 2 ani. ÎNSĂ 

Sunt particularități în dinamica dezvoltării tuturor funcțiilor mentale, inclusiv a vorbirii. Dacă copilul încă nu vorbește, asta nu înseamnă, că ceva nu este în regulă cu el. Copiii, care după termen întârzie la capitolul vorbire, de regulă, se deosebesc la calitatea vorbirii. Cu condiția, că activitatea motorică, auzul și vederea sunt în regulă.