Cele mai frecvente afecțiuni ale copiilor în sezonul rece

În primii ani de viață, imunitatea copilului este foarte vulnerabilă. Mai ales toamna şi iarna, părinții se confruntă cu afecțiuni frecvente ale celor mici. Pe parcurs, imunitatea copilului se va consolida. Pe de-o parte, prin maturizarea fiziologică a sistemului imunitar. Şi, pe de alta, prin contactul repetat cu agenții patogeni din mediul înconjurător. Însă, până se petrece acest lucru – în jurul vârstei de 12 ani – copilul mic se îmbolnăveşte destul de des. Astfel, nu este deloc neobişnuit să aibă 7-9 episoade de afecțiuni respiratorii în cursul unui an.

Cel mai adesea se îmbolnăvesc sugarii de până la un an. Însă şi copiii de vârstă preşcolară sunt destul de expuşi la viroze sau la alte afecțiuni precum otite, bronşite sau chiar pneumonii.

Dacă încep creşa sau grădinița, primul an de colectivitate este, de obicei, critic. Iar părinții cu copii care frecventează asemenea colectivități cunosc acest lucru foarte bine.

Nu toți copiii mici se îmbolnăvesc la fel de des. Însă majoritatea trec prin episoade de boală din cauza unor afecțiuni precum cele de mai jos:

Amigdalita

Amigdalita (inflamația amigdalelor) este una dintre cele mai întâlnite boli în rândul copiilor. Poate avea cauze virale sau bacteriene şi se manifestă prin durere accentuată în gât, în special la înghițire, febră şi dureri de cap.

Dacă inflamația amigdalelor este extinsă sunt posibile, de asemenea, congestia nazală, răguşeala şi sensibilizarea ganglionilor limfatici din zona gâtului.

Când cauzele sunt virale, antiinflamatoarele sunt suficiente, deoarece amigdalita se va remite în circa o săptămână. Amigdalita bacteriană se manifestă de regulă mai sever, putând fi însoțită de febră ridicată, frisoane şi stare generală alterată.

Diagnosticul corect se pune prin exudat faringian şi efectuarea unei antibiograme pentru determinarea antibioticului necesar.

Deşi nu este o boală gravă, amigdalita nu trebuie ignorată. Lăsată netratată, inflamația amigdalelor prezintă riscul de extindere şi obstrucționare a căilor respiratorii. Nu sunt excluse nici alte complicații precum otita, nefrita, afectarea cardiacă şi pulmonară etc.

Viroza

Temperaturile scăzute, cât şi contactul cu persoane afectate de viroză respiratorie favorizează răcelile copiilor.

Există un număr impresionant de viruşi care dau aceste viroze: rinovirusuri, adenovirusuri, rheovirusuri, mixovirusuri, virusul Epstein-Barr şi multe altele.

Cel mai frecvent este afectată zona rinofaringiană, dar și cea a amigdalelor sau a laringelui. Copilul prezintă febră (de obicei, moderată, dar nu este exclusă nici cea de 39-40 grade C), durere în gât, cefalee, secreții nazale, tuse, stare generală alterată, frisoane, slăbiciune, amețeli, inapetență etc.

Cu cât copilaşul este mai mic, cu atât mai pregnante sunt simptomele. La sugari şi copii foarte mici, virozele mai pot da dureri ale urechilor, vărsături și diaree.

Conform recomandărilor pediatrului, se administrează antiinflamatoare şi antipiretice (de regulă, paracetamol sau ibuprofen) şi medicație pentru ameliorarea congestiei nazale și a rinoreei.

Când febra este înaltă şi există riscul de convulsii febrile, se prescriu şi anticonvulsivante. Copilul trebuie să se odihnească cât mai bine şi să primească o alimentație bogată în vitamine și lichide. Igiena zilnică a mucoasei nazale este obligatorie.

Gripa

Spre deosebire de viroză, gripa este mult mai periculoasă şi cu o simptomatologie mai severă.

Virusurile gripale existente – de tip A,B şi C – au suferit în ultimele decenii mutații multiple. Acest fenomen a făcut ca gripa să fie şi în zilele noastre o afecțiune de temut, cu risc de deces. De aceea, o răceală a copilului care debutează brusc şi sever cu simptome pronunțate trebuie să pună orice părinte în gardă.

De exemplu, febra foarte ridicată, însoțită de semne ca frisoane, dureri de cap şi dureri musculare accentuate, fotofobie, respirație îngreunată. O stare de letargie a micuțului, care nu se poate juca, alimenta etc. poate fi, de asemenea, un indiciu de gripă. Uneori este prezentă şi diareea.

Orice suspiciune de gripă necesită un consult al copilului. În prezent, există teste speciale care confirmă sau infirmă diagnosticul de gripă. După examinarea micuțului de către un medic infecționist şi efectuarea de analize specifice se recomandă cel mai adecvat tratament. În anumite cazuri se impune internarea copilului în spital.

Otita medie

Sugarii și copii mici sunt de departe cei mai predispuși la apariția infecțiilor urechii. Această predispoziție se explică prin însăşi anatomia aparatului auditiv. La cei mici, trompa lui Eustachio – element care asigură drenajul între urechea medie și rinofaringe – este foarte scurtă.

Există însă şi alți factori de risc precum lipsa hrănirii la sân (privarea de anticorpii materni), infecțiile respiratorii repetate, folosirea suzetei şi alții. În anotimpul rece, cea mai des întâlnită formă de otită la copii este otita medie. Aceasta poate fi, de obicei, acută sau seroasă. Cauzele sunt predominant bacteriene şi, mai rar, virale.

Otita medie acută rămâne cea mai problematică, deoarece disconfortul cauzat celui mic este important. În urechea medie are loc o inflamație, însoțită de acumulare de lichid. Copilul suferă de dureri mari ale urechii, febră ridicată şi de pierderea auzului. Este agitat, nu poate dormi bine şi refuză alimentația. Pot să apară inclusiv greața şi vărsăturile.

Otita medie seroasă, instalată pe fondul unei răceli, este mai uşor de suportat. Cel mai deranjant lucru pentru copil este afectarea auzului, însoțită adesea de perturbarea capacității de susținere a echilibrului. Aceste simptome pot persista mai mult de o lună de zile.

În ambele forme de otită medie se tratează în special simptomele. Astfel, în funcție de tipul de otită şi de gravitatea infecției, medicul recomandă tratament cu antibiotic sau doar cu antiinflamatoare, antipiretice și analgezice. Otita acută se vindecă în circa o săptămână, iar cea seroasă, ceva mai greu – în jur de 3-6 săptămâni.

Bronşita acută

Bronşita este o altă afecțiune comună în sezonul rece. Aceasta apare ca urmare a inflamării mucoasei bronşiilor – căi respiratorii care conduc aerul către plămâni.

La originea inflamației se pot afla viruşi (de exemplu, cel gripal, paragripal sau adenovirusuri), dar şi bacterii precum streptococul, Haemophilus influenza sau pneumococul.

Bronşita debutează ca o răceală – cu febră uşoară, durere în gât, secreții nazale etc. După câteva zile copilul începe să prezinte tuse, respirație îngreunată, uneori şuierătoare, dureri în zona pieptului. Micuțul poate avea o stare generală alterată, însoțită de dureri musculare şi slăbiciune. Tusea, la început seacă, devine în decurs de câteva zile productivă.

Bronşitele impun prezentarea la medic cu copilul pentru consult şi investigații. Pe baza acestora se prescrie un tratament corect şi, foarte important, sunt excluse afecțiuni mai grave precum pneumonia.

Bronşiolita

Bronşiolita reprezintă inflamarea bronşiolelor, căi respiratorii de calibru mai mic decât bronşiile, situate adânc în plămân.Boala afectează cu precădere nou-născuții şi copii mici de până la 2 ani. Este o afecțiune virală, virusul sincitial respirator fiind responsabil de peste jumătate din cazuri. Bronşiolita se instalează inițial sub forma unei răceli. Ulterior apar tusea persistentă şi respirația îngreunată.

De altfel, cel mai supărător simptom este respirația tot mai dificilă a copilului. Din cauza îngustării bronşiolelor, micuțul respiră tot mai des (se pot depăşi 60 de respirații/minut) în încercarea de a primi aerul necesar.

Pe fondul insuficienței oxigenului ajuns în plâmâni există riscul de scădere a concentrației de oxigen din sânge (hipoxie). Totodată, este posibilă creşterea concentrației de dioxid de carbon (hipercarbia). De aceea, copilul poate prezenta cianoză (învinețire) în zona gurii şi a extremităților. Pot fi prezente şi simptome digestive precum greață, vărsături, balonare etc.

Prezentarea la medic este obligatorie, deoarece agravarea insuficienței respiratorii pune în pericol viața celui mic. Tratamentul constă, de regulă, în oxigenoterapie, administrare de preparate pentru fluidizarea secrețiilor bronsice şi de antitermice. Doar suprapunerea cu o infecție bacteriană asociată celei virale impune terapia cu antibiotice.

Laringita acută

Laringita acută apare, de regulă ca o infecție asociată altor inflamații ale căilor respiratorii. Virozele respiratorii şi gripa se încriu printre cele mai comune afecțiuni care duc la inflamarea laringelui în cazul copiilor mici.

Răguşeala caracteristică este însoțită de, la caz la caz, de simptome precum febră, dureri de cap, frisoane, astenie, durere sau usturime la nivelul faringelui, respirație dificilă. Mai pot fi asociate tusea, durerile musculare şi/sau articulare.

Laringita acută poate fi de origine virală, bacteriană sau, mai rar, micotică (produsă de ciuperca Candida albicans).

Medicul va recomanda, în funcție de simptomele prezente şi de vârsta copilului, antiinflamatoare, antitermice, antitusive şi expectorante. Doar laringita bacteriană necesită tratament cu antibiotic.

Pneumonia

Pneumonia reprezintă inflamarea țesutului pulmonar în urma unei infecții bacteriene sau virale. Este o boală cu incidență mare în lunile reci şi deosebit de periculoasă pentru copiii mici.

Poate fi produsă de infecția cu Streptococcus pneumoniae, însă sunt mulți alți agenți patogeni responsabili de pneumonie. De exemplu, Stafilococul auriu, Mykoplasma pneumoniae sau Haemophilus influenza.

În timpul iernii, apare mai des pneumonia bacteriană tipică. Febra, episoadele repetate de frison şi tusea persistentă se numără printre simptomele de debut al bolii. Totodată, copilul prezintă o stare generală sever alterată. Mai ales în pneumonia cu Streptococcus pneumoniae respirația este grav afectată şi poate fi chiar dureroasă.

Diagnosticul se pune în urma mai multor investigații (auscultația pulmonară, hemocultură, examen al sputei, radiografii etc).

Pneumonia bacteriană se tratează obligatoriu cu antibiotic. Este posibil să fie necesare oxigenoterapia şi, în cazuri grave, respirația artificială. Prezentarea cu copilul la medic de la primele semne de boală reduce riscul de complicații. Acestea pot fi extrem de grave, mergând până la deces. Un tratament corect şi urgent favorizează vindecarea şi recuperarea mai rapidă a micuțului.

Este important de ştiut că o parte dintre aceste afecțiuni pot fi prevenite prin vaccinare încă din primul an de viață. Este cazul gripei şi al anumitor forme de otită sau pneumonie.

De asemenea, un copil care beneficiază de alimentație corespunzătoare, odihnă şi mișcare fizică regulată va fi mai rezistent în fața bolilor.

Pe de altă parte, în sezonul rece, copiii trebuie feriți de aglomerații şi de persoanele potențial bolnave. Aşadar, deşi copiii nu pot fi protejați pe deplin de afecțiunile de sezon, câteva reguli şi măsuri simple vor reduce drastic frecvența îmbolnăvirilor.