Toți părinții își iubesc copiii și le doresc un viitor prosper și o viață plină de realizări. Pentru ca micuții să crească fericiți și să ajungă niște adulți responsabili și împliniți, aceștia au nevoie de niște părinți care să aibă încredere în ei, să-i susțină, să fie răbdători și să-și aleagă cu grijă cuvintele atunci când vor să-i disciplineze.

Iată câteva fraze pe care ar fi bine să le eviți în comunicarea cu micuțul tău:

„Nu mai plânge!”
Bineînțeles că e destul de greu să te abții atunci când copilul tău plânge în hotote. Totuși, ar trebui să o faci pentru ca copilul să înțeleagă că e firesc să se simtă rău și să-și exteriorizeze sentimentele. Pentru a-l ajuta să se calmeze, în schimb, îl poți îmbrățișa, mângaia sau poți să încerci să-i atragi atenția cu ceva anume (dacă e cazul). Dacă e vorba de un adolescent, poți să încerci să comunici cu el și să găsiți împreună o soluție sau pur și simplu, să-i fii alături.

„Promit că îți cumpăr jucăria asta data viitoare”
Nu e nimic rău în a face promisiuni, dacă ești sigură că le vei respecta. Dacă însă folosești această strategie a amânării pentru a evita o eventuală criză de isterie în magazin, nu este cea mai bună idee. Bine, va funcționa prima dată și a doua oară, poate chiar și a treia oară, dar la un moment dat, copilul tău își va perde încrederea în tine și va fi destul de greu să o recuperezi.

„Lasă că vezi tu când vine taică-tu/maică-ta”
Amenințându-ți astfel copilul, comiți deodată două greșeli: în primul rând, îți subminezi autoritatea în fața lui și în al doilea rând, îl pui într-o postură proastă pe celălalt părinte (care urmează să vină și să-l pedepsească pe copil).

„Mulțumesc că ți-ai strâns jucăriile. De ce nu poți să faci asta de fiecare dată?”
Nu este bine să amesteci lauda cu critica. Dacă a făcut ceva pentru care merită să fie lăudat, laudă-l, fără să-l critici, chiar dacă a mai comis și vreo gafă. Critica tot e binevenită, doar că cea constructivă și la momentul potrivit. 

„Taci!”
Uneori copiii sunt gălăgioși și ne pot aduce în stare să spunem lucruri pe care ulterior le regretăm. Unul dintre ele este: „Taci! Nu vreau să te mai aud!”. Atunci când îi spui acetse cuvinte, îi transmiți practic mesajul că nu-ți place de el, iar prezența lui în viața ta nu este binevenită.

„Mă scoți din sărite! Uite ce am făcut din cauza ta!”
Copilul tău nu este vinovat de modul în care îți gestionezi tu emoțiile și cu atât mai puțin, de acțiunile pe care le faci. Dacă ai greșit ceva, asumă-ți responsabilitatea. 
Dacă-i spui copilului această frază, el se va simți vinovat sau poate să preia acest model de comportament de la tine.

„Du-te imediat în camera ta! Ești pedepsit!”
Dacă vrei ca copilul tău să-și corecteze comportamentul, mult mai eficient ar fi să vorbești cu el despre asta. O soluție ar fi și dacă îl lauzi când se comportă bine. Dacă-l pedepsești trimițându-l în camera lui, nu vei obține prea multe, pentru că nu ai nicio garanție că el acolo va medita asupra greșelilor comise, mai degrabă va sta supărat pe tine.

„De ce nu poți să fii și tu ca sora/fratele tau?”
Copiii nu trebuie comparați între ei. Asta nu va duce decât la apariția unei rivalități între frați, ceea ce, cu siguranță, nu-ți dorești. Poți, în schimb, să-l lauzi pentru ceea la ce este bun și să-l susții acolo unde reușește mai puțin.