5 reacții pe care ar trebui să le ai atunci când copilul tău este furios

Tu cum reacționezi când copilul tău are crize de furie, crize de tantrum sau crize de personalitate? Te înfurii și tu? Țipi la rândul tău? Nu spui nimic? Renunți și îi faci pe plac? Răspunsul poate fi oricare, chiar și toate la un loc. Depinde de momentul în care te-a surprins. Modul în care gestionezi manifestarea explozivă a copilului tău este poate cea mai grea misiune din viața de părinte. Nu doar că este dificil să iei cea mai înțeleaptă decizie, dar câteodată poate fi frustrant sentimentul de epuizare, chiar și dacă reușești să-ți păstrezi cât de cât controlul.

Înainte de a lua orice hotărâre nu uita că sub “ambalajul” exploziv se afla de fapt o emoție “secundară”: sentimente de neputință, frustrare, supărare, sentimente pe care nu le poate exprima în cuvinte și atunci apare această manifestare.

Iată 5 reacții pe care ar trebui să le ai atunci când copilul tău este furios, recomandate de specialiștii de la Empowering Parents.

Stai deoparte

În măsura în care copilul este suficient de mare sau ești sigur că “explozia” nu îi pune în pericol sănătatea sau viața, cel mai indicat lucru este să stai deoparte. Când sunt furioși, adrenalina își face de cap, iar copilul nu mai deține controlul asupra lui. Orice faci și orice spui în timpul maniferstării nervoase va pune gaz pe foc. De multe ori simțim nevoia să intervenim pentru a-l ajuta. Însă dacă situația nu îi amenință în niciun fel integritatea, așteaptă să se “răcorească”. Imaginează-ți că în supermarket un adult face o criză de isterie. Te duci la el țipând sau încercând să rezonezi cu el. NU! Cel mai probabil, îl lași în pace și te îndepărtezi din zona respectivă. Așa ar trebui procedat și cu copilul.

“Răcorește-te”

Pentru a preveni escaladarea manifestărilor nervoase, în momentul în care părăsești “zona de turbulențe” trebuie să te calmezi la rândul tău. Respiră adânc și fă tot posibilul să rămâi obiectiv și stăpân pe sine. Spune-ți în minte “Voi răspunde la asta logic și nu afectiv. Voi fi pe poziții, nu voi sări calul. Puțin câte puțin. Nimic nu se schimbă peste noapte!”. O parte importantă a misiunii de părinte este să-i modeleze pe copii, iar o explozie isterică din partea părinților nu este tocmai cel mai bun model de urmat. Este foarte important să-i arăți copilului o modalitate pașnică de a-și manageria sentimentele, indiferent de natura lor.

Nu trage concluzii pripite

Chiar dacă nu a avut un comportament adecvat, furia copilului poate fi justificată. Dacă te superi că a avut un astfel de comportament îi transmiți mesajul că nu este în regulă să-ți manifești sentimentele. Iar acest lucru este greșit. Copilul trebuie învățat să-și exprime sentimentele, însă într-o manieră pozitivă. Nu poți controla sentimentele copilului, însă te poți folosi de instrumentul consecințelor pentru a-și da seama de comportamentul pe care l-a avut. Iar când este calm îi poți spune “Înțeleg că ești furios. Îmi pare rău că te simți așa!” și apoi îi poți explica de ce țipatul, aruncatul lucrurilor sau lovirea altor persoane nu sunt modalități bune pentru exprimarea sentimentelor, oferindu-i, de asemenea, alternativele pozitive.

Nu face amenințări și nu da consecințe, la nervi

Așteaptă să te calmezi și abia după aceea poți seta consecințele pentru un anumit comportament. Șansele să exagerezi sunt foarte mari, atunci când ești nervos. După ce ești mai relaxat te poți întoarce și să-i spui: “Ai fost extrem de furios. Mă întreb ce te-a făcut să reacționezi așa. Crezi că s-ar putea să faci ceva diferit data viitoare?”.

Nu întotdeauna consecințele pot fi o soluție după o criză de tantrum. Însă acest lucru depinde de regulile fiecărei familii în parte. Tu știi mai bine ce reguli ai impus și ce consecințe ai stabilit pentru încălcarea lor. Cheia este să nu setezi consecințe pentru emoții, ci doar pentru comportament.

Discută despre sentimente

Această recomandare este valabilă pentru copiii mai mari, însă ai putea începe discuțiile și de la vârste mici. După fiecare explozie nervoasă, atunci când sunteți amândoi calmi, discutați despre ceea ce s-a întâmplat. “Ai fost foarte agitat mai devreme. Mă întreb dacă are legătură cu ceva de la școală?”. Apoi ascultă-ți copilul și pune întrebări deschise de genul “Ce crezi că ai putea face ca să gestionezi situația mai bine data viitoare” sau “Crezi că te poate ajuta cu ceva?”. În acest fel îți ajuți copilul să găsească soluțiile pentru gestionarea problemelor.