Cum erau hrăniți bebelușii când mamele nu aveau lapte, înainte de inventarea biberoanelor

După câteva cercetări făcute, s-a constatat că există o mulțime de alternative improvizate pentru hrănirea bebelușului, înainte ca laptele formulă și biberoanele să existe.

Doica sau femeia care alăptează copilul altei mămici

Doica este o femeie care alăptează copilul altei femei. Această modalitate de hrănire a pruncului era cea mai comună alternativă utilizată în vremea de atunci. Acest tip de alăptare a fost întrebuințat încă din anul 2000 î.Hr. și a continuat până în secolul XX.

Acesta a fost o alternativă de alăptare utilizată destul de des, deoarece femeile, din păcate, au murit adesea la naștere sau nu puteau alăpta din motive de sănătate. Alăptarea copilului altei femei era frecvent în familiile cu statut social ridicat care foloseau servitorii sau sclavii pentru alăptarea bebelușilor.

Vasele din lut

Au fost găsite vase de lut antice în urma săpăturilor arheologice și s-a crezut că acestea au fost umplute cu lapte de la animale (lapte de capră, oaie, cămilă) și au fost folosite pentru a hrăni bebelușii care nu au putut fi alăptați. Bineînțeles, aceste vase nu erau foarte igienice, iar micuții luau contact cu diferite bacterii și microbi.

Sticlele din corn de animal

Cine știa că din cornul unui animal se putea improviza un biberon? Din păcate, oamenii din Evul Mediu știau. Uh, nu sună prea bine!

Vasele de lemn

Uneori, vasele de lemn sculptate erau confecționate și folosite pentru a hrăni nou-născuții. Cine ar mai hrăni în ziua de azi un pui de om din vase de lemn?

Pâine cu cereale

Între secolele XVI si XVIII, unii bebeluși erau hrăniți cu pâine înmuiată în apă, apă cu zahăr sau lapte de vacă. Alții erau hrăniți cu cereale gătite în măduva oaselor. Nici nu este de mirare că mortalitatea infantilă era ridicată.

Sugând de la animale

Un alt mod de a hrăni nou-născuții era încurajarea acestora să sugă direct de la animale. Doamne, mulțumim că nu am trăit în acele vremuri!

Primul lapte formulă

În 1865, chimistul Justus von Liebig a creat și a comercializat una dintre primele tipuri de lapte formulă pentru copii. Acesta a fost inițial creat într-o formulă lichidă și apoi a fost dezvoltat sub formă de pudră care putea fi păstrată pentru mai mult timp. Pudra conținea lapte de vacă, făină de grâu și malț și bicarbonat de potasiu.

Până în anul 1883, Justus nu era singurul care comercializa astfel de lapte. Existau deja 27 de tipuri de alimente pentru copii, dar majoritatea erau grase, zaharoase și necorespunzătoare pentru bebeluși deoarece aveau foarte puțini nutrienți.

Recipientele din sticlă

Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, sticlele au început să fie folosite ca primele recipiente de hrănire pentru copii, create în Franța. Acestea au fost foarte bine realizate pentru că aveau un mamelon de plută, iar pinii de fildeș erau folosiți pentru circularea aerului şi ajutau la reglarea fluxului de lapte. Însă, bebelușii încă se îmbolnăveau sau, mai rău, din consumul acestor înlocuitori de lapte matern, familiile nu știau că bacteriile dăunătoare se pot reproduce în sticle.

Este important de menționat că în multe țări în care laptele formulă a început să fie comercializat, părinții nu aveau acces la apă curată sau sticle sterilizate. Acest lucru a dus la îmbolnăvirea pruncilor sau chiar la moartea lor.

În anii ’50 a fost inventat un tip de biberon mult mai avansat, iar laptele formulă a fost în sfârşit o alternativă acceptabilă a laptelui matern. De atunci, s-au făcut îmbunătăţiri în ceea ce priveşte hrănirea bebeluşului, iar acum părinţii îşi pot hrăni cu încredere micuţii cu ajutorul laptelui formulă.

Sursa