Se poate întâmpla ca, încă de la început, un nou-născut să respingă sânul sau se poate ca, pe parcursul alăptării, la câteva săptămâni sau luni, bebeluşul să refuze să mai sugă. Această problemă poate afecta foarte mult mama, care s-ar putea să nu înțeleagă de ce se întâmplă acest lucru, dar şi pe copil, pentru că nu se mai alimentează corect şi poate să scadă în greutate.
Dacă bebeluşul este mai mare de şapte-opt luni, unele mame cred că „se înțarcă”, dar, de fapt, este un fenomen numit „greva suptului”.
„În general, prin refuzul sânului, copilul comunică un anumit lucru, dar munca de detectiv, pentru a găsi cauza declanşării grevei suptului, este destul de grea, bebeluşul nefiind capabil să spună concret ce îl deranjează. Cauzele posibile sunt multiple, depinde de situație. În cazul nou-născuților care refuză să sugă din start poate fi vorba de probleme cu frenul lingual. Mămicile trebuie să vorbească cu cadrele medicale, ca acestea să verifice, încă din maternitate, dacă nu cumva frenul lingual îl împiedică pe copil să sugă eficient. O altă cauză ar putea fi reprezentată de dureri ale gurii sau gingiei, cauzate fie de eruperea dentiției, fie de anumite infecții, precum stomatita, afte, candida bucală. O răceală, care a dus la obstrucție nazală, ar putea să îl împiedice, temporar, pe bebeluş, să sugă. Şi infecțiile urechii trebuie luate în considerare, deoarece fac suptul dureros, prin urmare, copilul refuză să se mai ataşeze la sân”, explică Liliana Tudose, educator prenatal, specialist în alăptare.
Reacția mamei este foarte importantă
Pe lângă factorii menționați mai sus, mai sunt şi alții, la fel de importanți, care îl fac pe copil să respingă alimentația naturală la sân.
De exemplu, specialistul în alăptare explică cum o simplă reacție necontrolată a mamei, la faptul că bebeluşul a muşcat-o de mamelon, îl poate face pe copil să refuze să mai sugă, din cauza sperieturii suferite. De asemenea, un miros al mamei modificat, fie în urma schimbării parfumului, deodorantului etc., fie în urma ingerării unor alimente sau medicamente, îl poate face pe copil să respingă sânul.
„Alte cauze care pot duce la refuzul sânului mai pot fi: o ruptură majoră în rutina zilnică a bebeluşului sau atmosfera agitată şi tensionată din jur. De asemenea, lactația insuficientă, mai ales cauzată de suplimentarea cu lapte praf, este o situație care poate duce şi la obişnuința cu biberonul (sau confuzia mamelon-tetină), care, la fel, are ca urmare refuzul sânului. Totodată, un reflex de ejecție a laptelui prea lent sau prea puternic, depărtarea mai îndelungată de mamă, schimbările hormonale, care pot afecta gustul şi cantitatea de lapte, cum ar fi ovulația, sarcina, ciclul menstrual, contribuie la decizia celui mic de a refuza sânul”, mai spune specialistul în alăptare.
Prin urmare, cauzele care pot avea drept efect refuzul sânului de către copil sunt numeroase şi trebuie eliminate întâi cele medicale, pe cât posibil, cu ajutorul specialiştilor.
Să vezi că un copil care, până la acel moment, adora să fie alăptat începe să refuze sânul, să plângă când mama se apropie cu sânul de el, poate fi extrem de frustrant pentru mamă.
Însă, dacă vă confruntați cu aşa ceva, primul sfat al specialiştilor este să vă relaxați şi să continuați să încercați să alăptați. Cu multă răbdare şi îndemânare, vor trece şi aceste zile sau chiar luni de frustrante, care vor rămâne doar o amintire.
